Hasta la victoria siempre

Monday, December 31, 2007

Sondaj efectuat de revista Time despre fericire

In 2005, revista Time a realizat un sondaj despre fericirea populatiei. Rezultatele sale nu fac decat sa confirme cele spuse pana acum pe acest blog: odata ce pragul saraciei este depasit, sporirea averii personale nu are decat efecte minuscule legate de sporirea fericirii personale, iar relatiile interpersonale sporesc considerabil fericirea.

Mai exact, diferenta intre americanii care castiga intre 35,000 si 49,000 dolari pe an si ce care castiga peste 100,000 (deci de cel putin 2-3 ori mai mult) este de doar 7 procente in favoarea ultimilor.


Intrebati care sunt activitatile care le provoaca cea mai mare fericire si satisfactie, toti respondentii au amintit lucruri precum relatiile inter-personale, activitatile din timpul liber si cele in favoarea comunitatii. Sporirea averii personale nici macar nu este amintita:

Aceste realitati sunt evidentiate de un articol care comenteaza rezultatele acestui sondaj, articol aparut pe saitul prestigiosului post de televiziune KNBS:

"If Money Can’t Buy Happiness, What Can?

But a significant amount of research that was recently featured in a Time magazine (Jan. 17, 2005) cover story on happiness suggests otherwise. In a national Time poll, people were asked about their major source of happiness. Believe it or not, money didn’t even crack the top 10. In other research, psychologists found no significant relationship between how much money a person earns and whether he or she feels good about life.

Our national debt numbers would suggest we haven’t quite made that connection. In 2004, the average credit card debt per household was a startling $9,000. If you subtract out those who pay off their credit cards every month, the number rises to jaw dropping $17,000 per household.
Frequently I talk with parents who express their discomfort with the debt trend and in turn are reflecting on their own consumer choices to avoid passing down unhealthy financial habits to their children.

On a recent trip to California, Jim, a 43 year-old computer analyst, told me how their family has adopted a new slogan "be thankful for the things you already have."The key word in that sentence -- already. Jim said that he and his wife Catherine instituted the slogan as much for each other as they did the children. "Let’s face it." he said, "Children follow the lead of their parents and Catherine and I decided we could do a much better job modeling the behavior we wanted them to emulate."So the next time you are tempted to buy something to lift your spirits think twice before pulling out your credit card. Remember: Money and the debt that will ensue most likely won’t buy happiness."
http://www.knbc.com/money/4170962/detail.html

Nu e deci deloc de mirare ca bazandu-se, printre altele, si pe rezultatele sondajului Time, Sonjya Lyubomirsky, profesor de psihologie la Universitatea din California, sustine ca pentru a ne spori fericirea, e indicat sa ne devotam timpul si energia relatiilor inter-umane, nu carierei, banilor. Pentru mai multe amanunte in acest sens, vezi:
http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/images/TimeMagazine/Time-Happiness.pdf
si aici:
http://www.ntca.org/images/events/postconf/PRNetSpring06/LindaLarsenTheScienceofHappinessHandout.pdf

Sunday, December 30, 2007

Profesorul Pruteanu comenteaza cel mai recent sondaj Soros

Dupa cum am scris deja pe blog, in luna octombrie Fundatia Soros a efectuat un sondaj, in urma caruia a reiesit ca 48% dintre romani considera ca traiau mai bine inainte de 1989, 45% mai cred in comunism, 36% considera ca socialismul a fost o idee buna aplicata prost, 46% considera ca pastrarea ordinii este mai importanta decat libertatea, si 23% considera ca Ceausescu a fost cel mai bun lider politic din ultimul secol.

George Pruteanu a comentat, ca de obicei extrem de pertinent, aceste date, evidentiind neajunsurile celor aproape 20 de capitalism fata de perioada ante-decembrista:

" 48% dintre români apreciază că „se trăia mai bine în perioada comunistă”. (Asta nu înseamnă că 52% trăiesc acum mai bine. Trebuie să avem în vedere procentajul masiv al celor care pot răspunde: „la fel, nici mai bine, nici mai rău”). Desigur că nu ştim precis ce înseamnă acest „mai bine”. Se poate bănui că el include, primordial, aspectul material. Sărăcia dură, umilitoare, a pogorît asupra unui număr enorm de cetăţeni (deunăzi vedeam imaginea, insuportabilă, a sute de pensionari întinzînd cuminţi punga de plastic în care li se puneau, pomană, cîte două pîini...). În ciuda penuriilor multilaterale care au caracterizat ultima perioadă a comunismului românesc, iată că unul din doi români consideră că făcea faţă mai bine cheltuielilor traiului cotidian din leafa sau pensia de atunci.

Dar, în mod sigur, nu e numai latura financiară. Sentimentul copleşitor de nedreptate (de pildă, distanţa scandaloasă dintre salariile bugetare minime şi cele maxime), generat şi de imaginea unei justiţii mercantile, dominate de ban („de ce să-ţi închiriezi avocat, cînd, cu aceeaşi sumă, poţi să-ţi cumperi judecător?”) sau de comanda politică, la care se adaugă percepţia dureroasă a murdăriei morale generalizate (averi stranii realizate peste noapte, parlamentari care se înfruptă cu nesimţire din banul public, prostituţie mascată în mass-media şi ostentativă pe străzi şi în bordeluri, proliferarea galopantă a drogurilor, infracţionismul mereu mai agresiv, violenţa atotcuprinzătoare - şi multe altele) dau o explicaţie consistentă acelui „mai bine”."
http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.12.13-sondaj.htm

Saturday, December 29, 2007

Negativele repercusiuni ale inegalitatilor asupra copiilor si tinerilor

Intr-un studiu aparut recent, la 14 noiembrie 2007, Kate Pickett, profesor in cadrul Department of Health Sciences, University of York si Richard Wilkinson, profesor in cadrul Division of Epidemiology and Public Health, University of Nottingham, arata cum inegalitatile sociale produc efecte nocive asupra bunastarii tineretului.

"Objectives To examine associations between child wellbeing and material living standards (average income), the scale of differentiation in social status (income inequality), and social exclusion (children in relative poverty) in rich developed societies.

Results The overall index of child wellbeing was negatively correlated with income inequality (r=–0.64, P=0.001) and percentage of children in relative poverty (r=–0.67, P=0.001) but not with average income (r=0.15, P=0.50). Many more indicators of child wellbeing were associated with income inequality or children in relative poverty, or both, than with average incomes. Among the US states and District of Columbia all indicators were significantly worse in more unequal states. Only teenage birth rates and the proportion of children dropping out of high school were lower in richer states.

Conclusions Improvements in child wellbeing in rich societies may depend more on reductions in inequality than on further economic growth."

Mai pe larg spus, nu cresterea economica este solutia remedierii situatiei celor tineri, ci reducerea diferentelor de venit in cadrul societatii:

" Our finding that measures of child wellbeing are related to income inequality internationally among rich countries is supported by similar associations with child outcomes among the 50 states of the US. While our results have the usual limitations of cross sectional analyses, they cannot easily be attributed to confounding. Improvements in child wellbeing in rich countries might depend more on reductions in inequality than on further economic growth, and attempts to reduce the proportion of children in relative poverty are urgently required."

Studiul poate fi citit la adresa:
http://www.bmj.com/cgi/content/full/335/7629/1080

Scurt-circuit capitalist

In orice discutie despre regimul politic de dinainte de 1989, se aduce vorba despre intreruperea furnizarii de curent. Astfel, adeptii capitalismului post-decembrist, sustin ca dupa "revolutie", nivelul de trai al populatiei a crescut inclusiv datorita fapotului ca acum energia electrica este furnizata constant si fara intreruperi majore.
Un asemenea raspuns insa nu poate sta in picioare, caci situatia retelelor electrice s-a inrautatit la ramdul ei in prezent, dupa cum se scrie intr-un ziar ce nu poate fi banuit de vreo afinitate comunista. Conform ziarului Adevarul, romanul consumatorul de curent electric a ajuns "o victima sigura":

"Privatizarea regiilor de electricitate şi gaze nu a dus şi la îmbunătăţirea serviciilor către populaţie, chiar dacă tarifele au crescut simţitor

Penele de curent din ultima vreme arată că situaţia a scăpat de sub controlul autorităţilor responsabile. Din păcate, victima este consumatorul român de rând, indiferent că acesta cumpără energie de la o companie de stat sau de la una privată. Statul a privatizat cea mai mare parte din distribuţia de electricitate, în speranţa că vom avea parte de servicii mai bune. Din păcate, rezultatele întârzie să apară, iar oamenii sunt nevoiţi să plătească o energie tot mai scumpă, furnizată în condiţii la fel de proaste. Situaţia este valabilă şi în sectorul gazelor naturale, unde statul a vândut integral sistemul de distribuţie către grupul german E.ON şi cel francez Gaz de France.
La mai bine de doi ani de la privatizarea a patru din cele opt companii de distribuţie şi furnizare a electricităţii, oamenii încă nu simt că beneficiază de avantajele marilor investitori străini. Pene de curent în plină zi, aparatură electrocasnică arsă, aroganţă şi aglomeraţie la ghişee şi, în general, servicii proaste. Preţul la curent rămâne însă în topul european.[...]

Penele de curent au devenit deja o obişnuinţă pentru mulţi locuitori ai Capitalei sau din zonele învecinate. Problemele pot fi chiar mai grave. O avarie recentă la reţeaua electrică a făcut ca staţia de tratare a apei potabile de la Roşu să rămână alimentată doar cu sistemul de rezervă, după ce două din cele patru cabluri care alimentează uzina au fost avariate. Încă din vara acestui an, mai multe străzi din Bucureşti au rămas fără iluminat stradal pe timp de noapte. Şi asta în condiţiile în care, numai anul trecut, bucureştenii au plătit pentru aceste servicii de iluminat public aproape 19 milioane de euro. Peste toate acestea, spectacolul iluminatului de sărbători din buricul Capitalei vine ca o bătaie de joc pentru cei care îşi rup gâtul pe străduţele întunecate dintre blocuri."

Articolul din care am citat se intituleaza "Consumatorul, victima sigura", a aparut in cotidianul Adevarul, nnumarul din 28.12.2007 si este semnat de Teodora Vasalca. Poate fi citit integral la adresa: http://www.adevarul.ro/articole/romanii-curentati-pe-toate-liniile/336256

Cel putin inainte de 1989, pretul energiei electrice era modic iar sacrificiile pe care o parte a populatiei le-a facut, au meritat, caci s-a platit datoria externa si in 1989 eram pe plus, avand bani in visteria statuilui. In prezent, datoria externa creste, pretul energiei electrice a crescut de multe ori, iar lipsirea de curent a unei parti a populatiei nu are efecte pozitive asupra tarii.

Thursday, December 27, 2007

Inegalitatile sociale se adancesc in Romania

O noua dovada ca in societatile liberale, capitaliste, precum cea romaneasca din prezent, lucrurile evolueaza dupa principiul "bogatii tot mai bogati, saracii tot mai saraci". Cei aproape 20 de ani de capitalism autohton nu au facut decat sa concentreze o parte a bunastarii in cateva locatii, lasand restul populatiei in mizerie, supusa la abuzuri din partea patronatului, prada scumpirilor si traficului infernal, dornica sa munceasca in strainatate, in domenii necalificate, pentru o ciorba in plus.

"Decalajele sociale s-au adancit

Dumitru Costin, presedintele BNS, sustine ca decalajele intre categoriile sociale s-au adancit si mai mult in acest an. „Majorarea pensiilor a fost insotita de o consolidare a fiscalitatii, care a adus dezavantaje salariatilor. In pus, pe fondul unei piete a muncii ostile salariatilor, s-a produs migratia masiva spre UE. Migratia are drept cauze politica salariala hilara, absenta unor masuri de recalificare a fortei de munca si lipsa masurilor de stimulare a mobilitatii fortei de munca.

Daca Bucurestiul, Constanta si vestul tarii stau bine din punct de vedere economic, celelalte zone sunt la pamant. Per zona inspectiei muncii nu se face nimic si, din aceasta cauza, avem atat de multe accidente. In ultimii ani au fost morti si raniti in accidente de munca mai multi decat in al Doilea Razboi Mondial. Salariatii continua sa fie abuzati de patroni, pentru ca in pseudotribunalele muncii te plimbi vreo trei ani.
Culmea este ca 70% din cazurile judecate sunt pentru neplata drepturilor salariale si a contributiilor bugetare. Serviciile publice proaste, drumurile stricate, traficul infernal si costurile mari creeaza un ambient ostil individului, care se vede nevoit sa migreze. Efectele intrarii in UE nu s-au vazut in acest an, pentru ca nici nu am beneficiat de fonduri structurale. Anul 2008 se anunta la fel de greu. Avem probleme cu piata, care este de tip speculativ, iar acest lucru se resimte in preturile la toate produsele. Piata serviciilor este la pamant, iar piata energiei este dereglementata”, ne-a declarat Dumitru Costin."
http://www.gardianul.ro/2007/12/27/societate-c12/in_2007_rom_nii_au_plecat_pe_capete_in_ue-s106606.html

Tuesday, December 25, 2007

Din nou despre nocivitatea materialismului in relatiile de cuplu

Ieri scriam despre opiniile expertului in teriapia cupurilor Aline Zoldbrod, care sustine nocivitatea gandirii hraparete, materialiste, asupra vietii de cuplu, ca azi am gasit un studiu nou pe aceeasi tema, cu aceleasi concluzii.

Jason Carroll, coordonatorul principal al studiului, explica modul in care materialismul poate impinge cuplurile la limita suportabiitatii si ca pentru a iesi din aceasta situatie, accentul trebuie pus pe nevoile stricte si pe lucrurile simple, necostisitoare. Totodata, el explica si faptul ca neplacerile cauzate de materialism apar inclusiv in cuplurile bogate.

„A new study by a Brigham Young University professor suggests that the way couples view money may have just as much impact on their marriage as the way they spend it.
(...) The study looked at 600 couples from across the nation from various ethnic, religious and economic backgrounds.
Their research found that couples in which at least one spouse is highly materialistic are 40 percent more likely to have financial problems that can put a strain on their marriage, regardless of income level.

Carroll said the conclusion that materialism can put a strain on a marriage is "common sense," but said the truly interesting finding was that materialism could decrease marriage satisfaction even in higher-income couples.
"Even for couples with higher income levels, if materialism gets high enough, it sets a low threshold, and as soon as the finances become stretched, it creates a problem for that couple," Carroll said.


A couple that places a premium on having the best will experience financial stress when they can't afford it, which in turn could decrease their satisfaction with their marriage. For the couple that doesn't place importance on those items, not being able to afford them causes less or no stress. "Financial problems are as much a result of how we think about money as how we spend it," Carroll said. Tammy Heaton, a licensed marriage counselor based in Orem, said the study's findings made sense.”
Citate din articolul „Materialism can stress a marriage”, scirs la 6 martie 2007 de Jeremy Twitchell: http://findarticles.com/p/articles/mi_qn4188/is_20070306/ai_n18722472/pg_1

Care sunt sfaturile lui Carroll pentru evitarea unor asemenea situati neplacute si conflictuale in cuplu si familie? Evident, descoperirea si axarea adevaratelor nevoie, spre diferenta de mofturile create artificial prin advertising, si preferarea placerilor simple, ieftine si gratuite din punct de vedere financiar.

„Four recommendations from Jason Carroll to have a less materialistic attitude:
1) Separate needs from wants. "There's a lot of things we have a preference for ... that are just not needs."
2) Check financial benchmarks. In other words, whom do you compare yourself to? Individuals have one of two tendencies: comparing themselves to those up the social ladder, which creates feelings of entitlement and resentment, or comparing themselves to those down the social ladder, which fosters a feeling of gratitude and a focus on the things they do have.
3) Focus on the simple things. "Money can't buy happiness." It's the simple things, like family, that matter.
4) Lower expectations. Expectations that are higher than can be accommodated by income strain marriage in two ways: it creates real money problems by encouraging too much spending, and it fosters a resentful attitude.”

Ultimul citat a fost gasit in articolul „Materialism Leads to Strain on Marriage, Study Says”, publicat la 8 martie 2007 de Kami Dalton pe NewsNet: http://newsnet.byu.edu/story.cfm/63444

Monday, December 24, 2007

Bogatia imbolnaveste

Iata ca nu doar sanatatea celor aflati sub pragul saraciei este in pericol, ci si a celor care au prea mult. Intr-un articol scris la 3 ianuarie 2007 in The Guardian si intitulat "Affluent move up the ill-health table", Patrick Butler sustine, bazandu-se pe studii recente, ca stilul de viata al celor bogati, care include cheltuieli desantate si lipsa cronica de timp liber, prezinta riscuri mari de imbolnavire.

"They will, in time, surely be known as the affluent poor: young, two-car owning, Tory-voting families who own property in some of the wealthiest areas of England, and whose penchant for alcohol coupled with their time-poor, work-stressed lifestyles could trigger serious illness.Their household income is high, the value of their home is soaring, but their poor diet and habits may do for them what it does already for the inhabitants of Britain's poorest boroughs - put them in danger of obesity and heart disease. [...]

This category contains areas that have traditionally boasted high life expectancy and that, in economic terms, have benefited most from the property and City booms of the past decade.

Among them is Elmbridge, in Surrey (average house price pounds 510,000). It boasts the third highest average weekly earnings in the UK. But it also has a drink problem: significant numbers of its people come into the market research category labelled "affluent professionals, high alcohol consumption, dining out".Other areas in this category, including Wokingham and Bracknell Forest in Berkshire (average house prices pounds 300,000 and pounds 250,000 respectively), have concentrations of young affluent families who consume high levels of processed and prepared food and sweets."

Conditiile propice imbolnavirii de "prea mult bine"
"According to Ian Thurman, head of location analysis at CACI, which produced the report, it is when money does not matter (except to pay off a huge mortgage), when time is at a premium and jobs are stressful, that the health "problems of affluence" emerge."

Clasa de mijloc traieste mai sanatos
"The local authorities that enjoy good health with "few lifestyle issues" (including the Isles of Scilly, Ealing, and mid-Suffolk) are defined by less affluent middle-class people who live better. Among other things, says Thurman, they have more organic food stores."
http://www.guardian.co.uk/society/2007/jan/03/health.healthandwellbeing

Maladii din belsug


SUA si Europa de Vest se poate spune ca sunt tari bogate, pe pietele acestor tari capitaliste existand si aparand constant noi si noi produse. Insa desi la o prima vedere acesta e un lucru pozitiv, profesorul Avner Offer, specialist in istorie economica la Universitatea din Oxford, explica de ce impresia noastra este gresita.

In cartea sa "The Challenge of Affluence: Self-control and Well-being in the United States and Britain since 1950" (Oxford University Press, 2006), Offer arata ca noutatea adusa pe piata intr-un ritm alert, in aproape orice domeniu (de la mancare si tigari pana la electronice), are consecinte dintre cele mai nocive asupra societatilor si indivizilor.

Cum se explica aceasta stare de lucruri? Offer sustine ca presiunea negativa exercitata de publicitat, advertising (pe care in alte interventii de pe blog il numeam "sufletul otravit al capitalismului") stimuleaza un comportament lipsit de control, hraparet, imprudent si nerabdador, care ii face pe oameni extrem de vulnerabili in fata acestor noi si frumos impachetate atractii. Astfel, lipsa de control si depravarea duc la efecte precum mancatul in exces, deteriorarea vietii de familie, dependenta de substante etc.
Care sunt urmarile pe plan social ale acestui tip de comportament destructiv promovat, inconstient sau nu, in tarile capitaliste bogate? Conform autorului, aceste maladii sociale cauzate de belsugul material sunt : "substance addiction, obesity, rising crime, family breakdown, mental dysfunction, occupational stress, urban congestion, social security crises and fiscal constraint."
Iata deci ca dupa ce am vazut, prin prisma textelor lui Barry Schwartz, ca abundenta de produse cauzeaza anxietate si, paradoxal, reducerea libertatii prin ingreunarea efectuarii alegerilor, acum vedem ca prin presiunea exercitata prin media de a consuma noile produse aparute pe piata, se stimuleaza un comportament cu adevarat destructiv individual si social.
O societate egalitarista, prea putin interesata de belsugul material, cu siguranta va evita asemenea probleme.

Nocivitatea materialismului

Aline Zoldbrod este doctor in psihologie, experta in terapia sexuala si de cuplu. Folosindu-se de cunostintele sale si de experienta acumulata in relatiile ei directe cu cazurile de probleme in cuplu, experta explica modul in care materialismul, consumerismul competitia si goana dupa statut dauneaza vietii de familie:

"As a Lexington, Massachusetts, psychologist and couples therapist, Aline Zoldbrod is all too familiar with this picture: A husband and wife no longer connect. They are so exhausted from the pursuit of "nice things" - a big house, private school for the kids, fancy cars - that they are time-starved and depleted.
Life is luxurious but unsatisfying and simply no fun. Zoldbrod said it is not only her clinical experience that tells her such clients are on the wrong track. It's a growing body of research."

Confirmari universale
Nocivitatea materialismului pentru vietile personale ale oamenilor este confirmata de din ce in ce mai multe studii.

"Using statistics and psychological tests, researchers are nailing down what clerics and philosophers have preached for millennia: Materialism is bad for the soul. Only, in the new formulation, materialism is bad for your emotional well-being.

In recent years, researchers have reported an ever-growing list of downsides to getting and spending - damage to relationships and self-esteem, a heightened risk of depression and anxiety, less time for what the research indicates truly makes people happy, like family, friendship and engaging work. And maybe even headaches."

Asadar, nocivitatea matrialismului inseamna relatii deteriorate, diminuarea increderii in sine, risc crescut de depresii si anxietate precum si saracirea timpului acordat pentru ceea ce s-a demonstrat ca aducand cu adevarat fericire, in speta familia, prietenii si activitatea facuta din pasiune. Nici durerile de cap nu sunt ocolite de virusul materialist.

Articolul din care am citat este scris de Carey Goldberg, se intituleaza "Materialism is bad for the soul". A aparut la 9 februarie 2006 in International Herald Tribune si poate fi citit in intregime la:
http://www.iht.com/articles/2006/02/08/news/snmat.php?page=1

Friday, December 21, 2007

Bestializarea fiintei umane

Virusul consumerist creat in laboratoarele corporatiste si dezlantuit asupra populatiei prin mass-media are darul sa modeleze pe zi ce trece personalitatea umana, din rau in mai rau. Egoismul, lacomia, irationalitatea, abrutizarea concurentei sunt doar cativa din pasii parcursi spre ceea ce Georgeta Petrovici numeste intr-un articol de azi, "Isteria cumparaturilor", din Evenimentul Zilei, "fiara de consum".

Irationalitatea consumerismului
"De cateva zile, timisorenii au intrat in linie dreapta cu cumparaturile de sarbatori. De doua ori pe an, dar mai ales inaintea Craciunului, lumea se inghesuie printre rafturile hipermarketurilor ca sa se aprovizioneze. Se cumpara in draci orice, dar numai la pachet: baxuri de ulei, calupuri de cate sase kilograme de faina, baxuri de suc si apa minerala, kilograme de portocale, banane si mandarine. Daca privesti din afara, lumea cumpara de parca vine sfarsitul lumii.
Marea aprovizionare de iarna nu se opreste aici: tot ce e „promotie“ in magazine e achizitionat fara ezitare, chiar daca nicio familie nu are ce sa faca cu seturi intregi de deodorante, borcanase de condimente sau alte „super-oferte”, gen cozonaci cu cani cu efigia Mosului."

Verdictul psihologilor
"
Psihologii nu au inceput inca un studiu atent al tendintei consumatoriste a banatenilor, insa au tras primele concluzii. „Cred ca asistam la o isterie indusa artificial, cand consumatorului i se inoculeaza ideea ca sarbatorile trebuie sa insemne abundenta, o abundenta de orice, de la cauciucuri pentru masina la borcane de mazare s.a. In acelasi timp, tehnicile de marketing stimuleaza ideea de resurse limitate si induce comportamentul de consum: «daca nu cumperi acum, ratezi o mare ocazie».

Tot in termeni psihologici, cred ca se mai activeaza si procesul compararii sociale, cel in care te uiti in «curtea» vecinului, in incercarea de a avea cel putin la fel de mult ca si el, nu conteaza in ce domeniu se duce competitia, indiferent de resursele tale financiare si chiar de nevoi, adevaratele nevoi nu mai sunt asa importante, ci sentimentul de a fi in rand cu lumea, pe premisa ca „toata lumea cumpara multe chestii de sarbatori. Sunt sarbatorile golirii de rafturi”, explica psihologul Raluca Ionescu."


"Fiarele de consum"
"Daca lumea ar cumpara si ar sta linistita la rand, totul ar fi in regula. Cuprinsi parca de panica, aproape toti cumparatorii s-au transformat in zilele acestea in adevarate fiare de consum. Se imping in fata produselor de pe rafturi, aproape isi smulg din maini produsele, iar cand ajung la casa, sa plateasca, multi nu mai au rabdare si incearca sa se bage in fata."
Articolul din care am citat poate fi citit in intregime la:
http://www.evz.ro/article.php?artid=335243

Thursday, December 20, 2007

Natura umana si egalitarismul

Unii sustin ca egalitarismul este aproape imposibil de pus in practica deoarece inegalitatile financiare si sociale sunt urmarile firesti ale naturii umane.
Insa ideea ca actualele trasaturi de caracter (precum invidie, materialism, lacomie, agresivitate, competitivitate etc) ale populatiilor din tari capitaliste ar fi innascute este o afirmatie greu de sustinut.

In primul rand, timp de milioane de ani, primele societati, tip hunter-and-gatherer, au avut o structura cu mari tendinte spre egalitarism, pacifism si fara urme de ierarhizare. Bunurile necesare supravietuirii erau impartite egal intre toti membri (hrana, adapost etc.), nu existau surplusuri materiale iar cantitatea de munca zilnica era mult mai scazuta decat in prezent. Mult mai tarziu, de abia odata cu revolutia agrara, a aparut surplusul si, odata cu el, aparitia unei clase avute, care a incercat sa convinga ca sclavia este „naturala", sau ca regii au un drept divind de a-i stapani si conduce pe ceilalti.
Iata si cateva citate relevante in acest sens:

„In the typical hunter-gatherer society, decision-making iscollective, yet decentralized, access to resources is shared, goodsare typically distributed via reciprocal exchange, sharing, and gift-giving, and the distribution of both income and decision-making poweris egalitarian."http://ideas.repec.org/p/usn/usnawp/8.html

„Hunter-gatherer societies also tend to have non-hierarchical,egalitarian social structures. This might have been more pronouncedin the more mobile societies, which generally are not able to storesurplus food. Thus, full-time leaders, bureaucrats, or artisans arerarely supported by these societies."http://en.wikipedia.org/wiki/Hunter-gatherer

„(...) recent discoveries suggest that the adoption of agriculture,supposedly our most decisive step toward a better life, was in manyways a catastrophe from which we have never recovered. Withagriculture came the gross social and sexual inequality, the diseaseand despotism, that curse our existence."http://www.awok.org/worst-mistake/

In al doilea rand, daca inegalitatile economice ar fi in acord cu natura umana, atunci ne-am astepta ca societatile astfel concepute sa fie mai sanatoase, mai longevive si mai fericite. Dovezile indica exact lucrul opus.

In al treilea, indivizii care prospera in capitalism, adica cei preocupati in mod deosebit de accederea pe scara sociala si acumularea materiala, sunt dovediti ca suferind de boli mentale. Astfel, comportamentul lor provine dintr-o natura viciata, pervertita, bolnava.

In al patrulea, exista studii care demonstreaza existenta fireasca in comportamentul uman a asa-numitului „efect Robin Hood", care duce la deposedarea celor mai avuti si donarea catre cei mai putin avuti, chiar cu riscul pierderilor personale.
http://downshifting romania.blogspot .com/search? q=robin+hood

In al cincilea, daca natura umana ar fi indreptata intr-un mod relevant spre egoism, lacomie, depasirea competitorilor etc. atunci e dificil de explicat cum de exista fapte consistente facute, dezinteresat, in beneficiul altora, mai ales in tarile capitaliste etc. De exemplu, in 2005, 65 de milioane de americani s-au oferit voluntari. Dupa uraganul Katrina, americanii au donat peste 4 miliarde de dolari, in timp ce corporatiile de acolo de abia au strans 400 de milioane. In SUA, Crucea Rosie a strans intr-o singura luna peste un miliard de dolari pt. ajutorarea victimelor tsunamiului din 2004, peste 85% din bani provenind de la oamenii simpli, nu corporatii sau afaceristi. Si exemplele pot continua.

In al saselea, studiile arata ca nevoia de bunuri materiale este scazuta, contand doar pana la depasirea saraciei lucii. Ceea ce depaseste acest prag, nu aduce un surplus de fericire corespunzator. Astfel, o societate care asigura tuturor mijloacele de baza pentru supravietuire, precum acces gratuit la sanatate, educatie, locuinte accesibile ca pret, loc de munca pt. fiecare sunt mai potrivite pt. nevoile umane decat una care permite inegalitati enorme si nu le asigura tuturor aceste conditii materiale minime.

In concluzie, o societate bazata pe cooperare in loc de competitie si pe satisfacerea nevoilor materiale de baza ale tuturor in loc de imbogatire, este mult mai in acord cu tendintele firesti ale oamenilor decat societatea din prezent.

Dezastruoasele efecte create de consumerism

Aflam, de pe saitul http://www.storyofstuff.com/ , cateva stari de fapt cutremuratoare cauzate de frenezia consumerista a celor care au impresia ca fericirea consta in acumularea de bani si obiecte.

„• In the past three decades, one-third of the planet’s natural resources base have been consumed.
• In the United States, we have less than 4% of our original forests left.
• Forty percent of waterways in the US have become undrinkable.
• The U.S. has 5% of the world’s population but consumes 30% of the world’s resources and creates 30% of the world’s waste.
• If everybody consumed at U.S. rates, we would need 3 to 5 planets.
• There are over 100,000 synthetic chemicals in commerce today.
• Only a handful of synthetic chemicals have even been tested for human health impacts and NONE have been tested for synergistic health impacts.
• In the U.S., industry admits to releasing over 4 billion pounds of toxic chemicals a year.
• The average U.S. person now consumes twice as much as they did 50 years ago.
• We each see more advertisements in one year than a people 50 years ago saw in a lifetime.
• In the U.S. our national happiness peaked sometime in the 1950s.
• In the U.S., we spend 3–4 times as many hours shopping as our counterparts in Europe do.
• Average U.S. house size has doubled since the 1970s.
• Each person in the United States makes 4 1/2 pounds of garbage a day. That is twice what we each made thirty years ago.
• For every one garbage can of waste you put out on the curb, 70 garbage cans of waste were made upstream to make the junk in that one garbage can you put out on the curb.”

Documentarea pentru fiecare afirmatie este de gasit la:
http://www.storyofstuff.com/pdfs/annie_leonard_facts.pdf

Sunday, December 16, 2007

Capitalismul decimeaza populatia

Daca acum vreo 4 luni scriam despre un studiu ce demonstreaza faptul ca varsta medie a populatiei masculine a scazut in fostele tari comuniste cu pana la 7 ani, azi aflam ca din cauza stresului si bolilor hormonale cauzate de stilul nesanatos de viata din capitalism, fertilitatea cuplurilor tinere e in scadere fata de acum 17 ani.

"Motive de îngrijorare! În România, indicele de fertilitate scade!
20 % dintre cuplurile tinere nu pot avea copii din cauza bolilor, a stresului şi a tulburărilor hormonale.
Conform studiilor, fertilitatea românilor este cu 50% mai scăzută decât acum 17 ani. [...]
În disperare de cauză, mulţi încearcă să angajeze o mamă purtătoare, deşi procedeul este ilegal. Dacă intermediara acceptă, primeşte 10.000 de euro, contra unor garanţii ferme la notariat. Mare atenţie la consecinţe. După naştere, mama purtătoare devine automat mama copilului. Concluzia este următoarea: în lipsa unei legislaţii clare, orice iniţiativă de a avea un copil prin intermediul unei mame purtătoare vă pune în faţa unui trafic de ovule pedepsit aspru de lege."
http://www.protv.ro/stiri/social/motive-de-ingrijorare-in-romania-indicele-de-fertilitate-scade.html

Bunastarea iluzorie

Unii romani au impresia ca in prezent se traieste mai bine decat inainte de 1989. Ce nu observa ei este ca bunastarea relativa a unui procent din populatie este iluzorie si pe termen scurt, sezonul achizitionarilor consumeriste apropiindu-se de sfarsit si urmand cel al platii si saracirii.

"BNR: Creditele de consum reduc averile romanilor

Structura creditului pentru populatie este mai periculoasa decat dinamica, deoarece romanii se indatoreaza tot mai mult pentru achizitionarea de bunuri de consum si pe termen lung, ceea ce va afecta averea populatiei, arata un raport al bancii centrale referitor la evolutia riscurilor populatiei.

Volumul creditelor de consum reprezenta, la sfarsitul lunii septembrie 2007, peste trei sferturi (78%) din volumul total al imprumuturilor, iar ponderea creditului pe termen lung crescuse, dupa primele noua luni ale acestui an, pana la 74,4%, fata de 62% in septembrie 2006, se mai precizeaza in raportul despre evolutia riscurilor populatiei din perspectiva stabilitatii financiare, publicat marti, de Banca Nationala a Romaniei (BNR).

"In privinta structurii, creditul de consum are risc superior creditului ipotecar, generand 94% din serviciul datoriei si este principalul contributor la cresterea acestuia, in special prin efectul de cantitate. Creditul in lei are contributie in crestere la serviciul datoriei, pe fondul dobanzilor mai ridicate si al majorarii volumului creditului acordat in moneda nationala", se mai arata in raportul BNR. [...]

Tendinta romanilor de a imprumuta bani de la banci pentru a achizitiona bunuri de consum dauneaza averii populatiei deoarece activele astfel achizitionate (de exemplu electronasnice sau automobile) se depreciaza mult mai rapid fata de ritmul in care debitorii returneaza datoria.

In plus, indatorarea bancara a populatiei a crescut intr-un ritm mult mai accentuat comparativ cu economisirea bancara. Numarul debitorilor cu credite de mare valoare (peste 20.000 lei) a crescut cu 58% in septembrie 2007 fata de sfarsitul anului 2006."
http://www.ziare.com/BNR__Creditele_de_consum_reduc_averile_romanilor-193280.html

Saturday, December 15, 2007

Clasa de mijloc, strivita de capitalism

In ciuda propagandei oficiale conform careia capitalismul merge mana in mana cu democratia, adica vointa si bunastarea majoritatii, noi dovezi indica faptul ca acest sistem politico-economic favorizeaza de fapt o ultra-minoritate, cea a oamenilor bogati. Societatile capitaliste functioneaza dupa principiile "bogatii tot mai bogati, saracii tot mai saraci" si "ban la ban trage".
Situatia clasei medii din tari capitaliste precum SUA si Franta este din ce in ce mai grava. Astfel, francezii castiga mai prost decat acum 25 de ani si nu isi mai pot permite o locuinta, iar americanii reusesc sa-si pastreze nivelul de trai cu mari sacrificii, precum 2 joburi de persoana.

"Clasa medie din Hexagon castiga mai prost acum decat in urma cu 25 de ani.
Francezilor din clasa medie si celor cu venituri reduse le este mai greu sa-si cumpere o casa acum, decat la inceputul anilor ‘90. Un studiu realizat recent, citat de cotidianul „Le Figaro”, indica o apropiere fara precedent a veniturilor francezilor care constituiau pana recent clasa medie de cele ale clasei de jos.
Circa 60% dintre francezi fac parte din clasa medie, 20% din clasa de jos, iar restul sunt cei cu venituri mari. Cel putin asa indicau studiile in anii ‘90. Cercetarea realizata de compania Credoc arata ca situatia financiara a majoritatii francezilor este cea mai proasta din ultimii 25 de ani, astfel incat „patura de jos” devine tot mai consistenta. In paralel, situatia celor care oricum castigau foarte bine s-a ameliorat.
„Francezii nu mai reusesc sa economiseasca pentru a-si cumpara o locuinta, iar daca totusi o fac, sacrificiile sunt mari”, explica un cercetator. Afirmatia nu se sustine insa pentru cei cu venituri ridicate, proportia proprietarilor crescand in acest caz de la 65%, in 1990, la 70%, in prezent. In acelasi timp, mai putin de jumatate dintre francezii cu venituri medii si doar o treime dintre cei cu venituri reduse isi permit o casa."

Articolul "Francezii nu-si permit sa fie proprietari", semnat de Adelina Vlad si publicat in Evenimentul Zilei, 13 decembrie 2007:
http://www.evz.ro/article.php?artid=334157

"Middle class barely treads water
Millions of middle-class families can no longer afford to live on two incomes.

A generation ago, a typical American middle-class family lived on the income of a single breadwinner. In recent years it has taken two working spouses to live the modern middle-class dream. Now, it seems even that is not enough to survive the skyrocketing cost of housing, health care and college while saving for retirement and shouldering growing debt loads. [...]

It may be hard to believe, but the average family of four spends 21% less on clothes and 22% less on food — both at home and in restaurants — than a similar family did a generation ago, according to a new book, The Two-Income Trap. And though families may spend more today on things like Internet services, DVDs and airline travel, those increases are offset by declines in other expenditures. [...]

Instead of splurging on gourmet meals and designer clothing, families are spending more on essentials such as day care, housing and health insurance. "Costs are rising quickly, and benefits that used to be provided by employers now must be provided by workers themselves, including health insurance and retirement," says Christian Weller, an economist at the Economic Policy Institute. [...]

Housing also is eating up more of the average family's budget. About 80% of low- and moderate-income homeowners spent more than half of their income on housing in 2001, according to the Center for Housing Policy. Many experts say no more than 36% of gross monthly income should go toward credit card bills, car payments and mortgages combined. Today, much of a family's second income goes to paying for a suburban home in a good school district, says Elizabeth Warren, Harvard law professor and co-author of The Two-Income Trap. "Middle-class families are taking on ruinous mortgages just to find a home in the right ZIP codes," Warren says."

Articol scris de Christine Duglas si aparut in USA Today la 15.09.2003.
http://www.usatoday.com/money/perfi/general/2003-09-14-middle-cover_x.htm

In aceste conditii vitrege, nu e de mirare ca numarul persoanelor fara locuinta e in crestere in SUA:

"Homelessness in major cities is escalating as more laid-off workers already living paycheck-to-paycheck wind up on the streets or in shelters. As Americans file for bankruptcy in record numbers and credit card debt explodes, more workers are a paycheck away from losing their homes. Now the frail economy is pushing them over the edge. With 9 million unemployed workers in July, the face of homelessness is changing to include more families shaken by joblessness. [...] Requests for emergency shelter assistance grew an average of 19% from 2001 to 2002, according to the 18 cities that reported an increase — the steepest rise in a decade. The findings are from a 2003 survey of 25 cities by the U.S. Conference of Mayors."

Articol scris de Stephanie Armour pentru USA Today, 12.08.2003.

http://www.usatoday.com/money/economy/2003-08-11-homeless_x.htm

Friday, December 14, 2007

Se anunta moartea consumerismului

Ciuma consumerista care bantuie Romania in prezent se apropie de sfarsit in viitorul apropiat, conform Eugeniei Mihalcea, redactor la Evenimentul Zilei. Daca asa va fi sau nu ramane de vazut, insa cateva analize pertinente ale fenomenului specific societatilor capitalisto-materialiste, numit "consumerism", merita citate aici:

Lipsa de consistenta a fericirii cautate in acumularea de bani si obiecte

"Sarbatorile de Iarna au devenit pentru romani un prilej de imbulzeala dupa cumparaturi, o goana continua si furibunda pentru a achizitiona cat mai multe cadouri, urmate de o tristete inexplicabila, resimtita langa bradul plin de Craciun. Suntem ca niste adolescenti care parca tocmai au scapat de sub tutela unor parinti mult prea aspri, dupa cum spun specialistii din publicitate.

Dar, daca nu suntem atenti, avertizeaza psihologii, putem ajunge precum acei copii care primesc toate darurile pe care i le-au cerut lui Mos Craciun, dar nu au cui sa i le arate din cauza ca mama si tata sunt la munca in Italia. „Daca, in calitate de adulti, simtim o asemenea tristete inseamna ca ne-am creat o Italie sau o Spanie, in care am cedat in fata tentatiilor materiale si ne-am tradat propriile idealuri”, spune psihologul Daniel Bichis."

Sarbatorile in capitalism, prilej de marketing desantat

"
Ne inscriem in tendintele statelor dezvoltate si, dupa cum analizeaza specialistii, mai avem cel putin 5 sau chiar 10 ani sa tot cumparam fara sa ne gandim la campanii anticonsumerism. Din aceasta cauza, campaniile de marketing isi ating scopul destul de repede si se extind pe tot parcursul anului.

Trecem galopant de la Sarbatorile de Iarna la luna dragostei - februarie - unde l-am imprumutat pe Sfantul Valentin si am scos de la naftalina Dragobetele pentru a avea inca un motiv sa chefuim. Urmeaza luna femeilor, pentru ca 1 si 8 Martie sunt exploatate la maximum, pana cand ne trezim ca vine iepurasul cu reduceri de Paste. Vine apoi in viteza 1 Mai muncitoresc si, nici nu ne desfacem bine bagajele, ca suntem prinsi in mirajul vacantei de vara, al concediului. Inceputul scolii, culegerea recoltei, facerea vinului se termina tocmai cand ne acapareaza Mos Craciun.

„Fiind create de oameni, sarbatorile au fost dispuse temporal de-a lungul unui an astfel incat sa nu existe intervale prelungite fara a petrece. Cea mai exploatata sarbatoare este Craciunul, urmat de Paste. Sarbatorile care „scapa” inca de cosmetizarea de marketing sunt cele din vechime, cu latura puternic traditionala, cum ar fi Dragobetele sau Sfantul Andrei”, spune Alice Tataru, planner la Graffiti BBDO."

Frustrarile provocate de munca in exces incurajeaza consumerismul

"
Romanii sunt prinsi repede de vraja campaniilor de marketing din cauza ca acestea „se adreseaza copilului rasfatat, ce doreste sa aiba acum jucaria cea frumoasa, fara sa mai astepte sa i-o aduca Mosul”.

„Copilul din noi ne trage de maneca si ne spune: „Eu am fost cuminte, mi-am facut toate temele la serviciu, ba chiar am si avut grija de casa si am dus la timp gunoiul. Mie ce-mi aduce Mosul?”. Iar la un moment dat, emotionalul prevaleaza asupra rationalului, iar compensarea devine supra-compensare, pentru ca ne este greu sa mai pastram masura”, spune psihologul Daniel Bichis, training partener Competent Consulting.

Si acesta este doar inceputul pentru Romania. „Se poate spune ca sarbatorile compensatorii sunt cu atat mai intense cu cat dezechilibrul dintre munca si viata personala este mai accentuat”, crede Daniel Bichis."


Pretul consumerismului: inglodarea in datorii

"
Datoriile romanilor la banci aproape s-au dublat in ultimul an. Potrivit calculelor EVZ, la finele lunii octombrie, un roman datora circa 900 de euro bancilor, comparativ cu circa 500 de euro, media creditelor cu 12 luni inainte.

Potrivit datelor Bancii Nationale a Romaniei (BNR), valoarea totala a creditelor contractate de populatie reprezenta, la mijlocul acestui an, aproape 47% din veniturile nete disponibile ale persoanelor fizice. In urma cu un an, ponderea datoriilor era de doar 33% din venitul disponibil al populatiei."

Sfarsitul maniei materialisto-consumeriste

"
Raspunsul la intrebarea „Cat mai pot consuma romanii?” nu se reflecta doar in rapoartele bancilor, ci vine, indirect, si de la managerii responsabili cu dezvoltarea marilor lanturi de hipermarketuri prezente pe piata romaneasca.

Potrivit acestora, apetitul romanilor pentru cumparaturi se va domoli in trei ani, moment din care economisirea va castiga tot mai mult teren.

Directorul general al Real Hipermarket, olandezul Tjeerd Jegen, spunea, la inaugurarea magazinului din Bucuresti, ca lantul pe care il conduce isi va opri expansiunea la sfarsitul lui 2008. „Mi se pare extrem de riscant sa continui sa deschizi magazine, din 2009. Vanzarile vor incepe sa fie mult mai ponderate de la aceasta data”, explica el."


Articolul citat, numit "
Ne vom vindeca de febra cumparaturilor in 5-10 ani", poate fi citit integral in editia din 14 decembrie 2007 a Evenimentului Zilei, la adresa:
http://www.evz.ro/article.php?artid=334283

Tuesday, December 11, 2007

Consumerismul, produsul pervertirii prin mass-media

Cu ceva timp in urma scriam despre modul in care sistemul capitalist provoaca nefericire, materialism etc. prin exploatarea prin mass-media (advertising) a copiilor. Iata ca un nou studiu vine sa confirme si sa sublinieze aceste spuse.

"Tacticile agresive de marketing si publicitate imbolnavesc copiii, atesta un studiu britanic.

Ponderea tot mai mare a exploatarii comerciale a copiilor alimenteaza o crestere a hartuirilor infantile, a obezitatii si a cazurilor de depresie in randul minorilor din Marea Britanie, scrie in editia sa de ieri cotidianul „The Daily Telegraph”. Sindicatul National al Profesorilor (NUT) a avertizat ca minorii trebuie „protejati” de tacticile tot mai sofisticate de marketing si publicitate, care prezinta „mai multe niveluri de pericol” pentru tineri.

Companiile sunt acuzate ca angajeaza in mod frecvent minori, precum si specialisti in psihologia consumului, care contribuie la „vizarea mai eficienta a copiilor”, situatie care are consecinte devastatoare pentru sanatatea si starea de spirit a celor mici. Studiul realizat de NUT este cea mai complexa analiza realizata pana in prezent a impactului crescand al publicitatii asupra copiilor. Din cercetare reiese ca tinerii sunt expusi la peste 10.000 de reclame numai la televizor, pe langa sutele de pop-up-uri de pe internet.

De la copii la parinti

Copiii cu varsta de 10 ani sunt familiarizati cu 300-400 de marci diferite. Foarte multe companii, intre care si cele care vand produse alimentare populare, sunt identificate in raport ca utilizand strategii de marketing „vatamatoare” pentru minori. Reclamele creeaza o „cultura cool”, in care copiii sunt presati sa poarte marcile „potrivite” si sa arate intr-un anumit fel pentru a se integra.

Drept rezultat, parintii devin victime ale plangerilor micutilor, mai ales de Sarbatori, si se simt la randu-le fortati sa cheltuiasca mari sume de bani pe cele mai la moda jucarii si haine.

„Presiunea de a se conforma si a consuma poate conduce la niveluri de materialism excesive, la competitie si la hartuire intre copii. Exista in aceasta consecinte periculoase pentru sanatatea fizica si mintala a tinerilor. Cresterea numarului cazurilor de obezitate infantila si de boli premature, precum diabetul de tip 2, subliniaza pericolele puse de reclamele la alimente nesanatoase pentru copii”, a declarat secretarul general al NUT, Steve Sinnott.

SAPTE PACATE

Pericolele identificate de studiul NUT

> Minorii sunt bombardati cu „imagini nerealiste si imposibil de atins” ale felului in care ar trebui sa arate, ceea ce provoaca sporiri ale cazurilor de anorexie, bulimie si alte tulburari de alimentatie
> Baietii folosesc de la varste fragede (incepand cu 14 ani) steroizi anabolizanti pentru a creste mai repede si mai mult
> Peste jumatate dintre copii cunosc pe cineva care a fost hartuit pentru ca nu avea cele mai recente gadgeturi sau cele mai moderne haine
> Aproape trei sferturi dintre fetitele de 7 ani vor sa fie mai slabe
> Fetele prepubescente au tendinta ingrijoratoare de a purta haine si a folosi machiaje provocatoare din punct de vedere sexual
> Aproximativ 70% dintre copii resimt presiunea de a arata perfect si a purta cele mai moderne accesorii vestimentare
> Aproape o treime sunt nefericiti de felul in care arata"

Articolul citat se intituleaza "Efectele publicitatii asupra minorilor" si este scris de Constantin Vlad pentru Evenimentul Zilei din 11 decembrie 2007.
http://www.evz.ro/article.php?artid=333867

Iata, deci, ca o buna parte din mania consumeristo-materialista, caracteristica celor care alearga dupa placeri scumpe, nu este o inclinatie naturala, fireasca, ci una creata artificial prin intermediul publicitatii, denumita de Jef I. Richards, Seful Departamentului de Publicitate la Universitatea din Texas, „arta si sufletul capitalismului”. In realitate, un procedeu camuflat si diabolic de pervertire, manipulare si exploatare, in special a copiilor.

Friday, December 7, 2007

"Dor de Ceausescu"

Egalitarismul este un sistem politic potrivit pentru adeptii downshiftingului, caci impunand o limita, cat mai scazuta, de castig financiar personal, taie din radacini impulsurile materialisto-consumeriste. Ii determina totodata pe oameni sa isi petreaca timpul liber altfel decat cu munca, afacerile, inmultirea averilor etc. Placerile ieftine si gratuite, de la compania familiei si prietenilor pana la micile dar esentialele placeri ale vietii, precum o plimbare in parc, sport, un film sau o carte buna, meditatie, sex etc., dovedite ca adevaratele surse de fericire, vor fi in mod probabilistic mult mai frecventate decat sunt ele in prezent. Aceste binefaceri vor veni in paralel cu alte avantaje ale egalitarismului la care m-am referit pana acum, precum eliminarea daunatoarelor inegalitati sociale si conditii mai bune de viata pentru majoritatea oamenilor (precum preturi accesibile la apartamente, somaj scazut, stoparea abuzurilor intreprinderilor private, la care, de asemenea, m-am referit pe larg aici, pe acest blog ).

In istoria recenta a Romaniei, comunismul ceausist a fost oranduirea socio-economica cea mai apropiata de idealul egalitarismului, desi, e adevarat, in mod imperfect si, in anumite privinte si cazuri, ne-democratic. Nostalgia pe care multi romani o au si acum, la 17 ani de la asa-zisa "revolutie" decembrista, fata de Epoca de Aur, ne indreptateste sa credem ca un egalitarism al secolului XXI are sanse rezonabil de bune sa fie reinstaurat in tara noastra.

In acest sens, editorialistul Evenimentului Zilei Ioana Lupea publica la 7 decembrie 2007 un editorial cu titlul "Dor de Ceausescu".
Citez:

"Ioana Lupea: "Daca Nicolae Ceausescu nu ar fi fost impuscat in decembrie '89, ar fi avut sanse sa castige alegerile prezidentiale din 2009 impotriva lui Traian Basescu."
Dictatorul comunist ramane, in viziunea celor mai multi romani, liderul politic care a facut cel mai mult bine acestei tari. Este adevarat ca un numar egal de oameni il percep ca fiind „cel mai rau” si ca o buna parte din cele 23 de procente admirative (in crestere cu 1% fata de 1999) provin de la perdantii tranzitiei. [...]

Nesatisfacuti de functionarea atat a democratiei, cat si a economiei de piata romanesti, privesc cu nostalgie spre perioada de dinainte de 1989 (48% spun ca se traia mai bine atunci). Iar45% cred inca in comunism (36% spun ca a fost o idee buna, dar prost aplicata)."
http://www.evz.ro/article.php?artid=333487

Tuesday, December 4, 2007

O noua epidemie a nefericirii bantuie printre bogatasi

Tocmai ce am scris ieri despre incercarile disperate ale imbogatitilor autohtoni de a scapa de plictiseala si de ceea ce autorul articolului respectiv numea "spleen", ca azi aflam ca acest tip de suferinta este in continua crestere printre bogati. Realizand lipsa de substanta a milioanelor din cont, aceste bizare specimene cad intr-un vartej al extremelor, in care sunt in stare sa cheltuiasca milioane pe placeri care mai de care mai pretentioase, confirmand perla de intelepciune a lui Ben Franklin: "Banii încă nu au făcut niciun om fericit şi nici nu-l vor face. Nu este nimic în natura lor care să producă fericirea. Cu cât are mai mult, cu atât vrea mai mult. În loc să umple un vid, creează unul."

Sidromul corvoadei averii (Wealth Fatigue Syndrome)
Conform psihoanalistului Manfred Kets de Vries, cheltuielile destrabalate, necontrolate si obscene ale bogatasilor nu sunt altceva decat o forma de dependenta, precum e cea a drogurilor. In incercarea exasperata de a gasi un minut de satisfactie si multumire in vietile lor imbuibate pana la refuz, milionarii cheltuiesc averi colosale pe achizitionarea de avioane private, yachturi de lux si alte asemenea mofturi, pentru a nu reusi decat sa se plictiseasca de ele 5 minute mai tarziu, asemenea unui copil razgaiat.

"For some people, flying first class represents the height of luxury. But not Prince Alwaleed bin Talal of Saudi Arabia, who has become the first person to buy an Airbus A380 superjumbo to use as a private jet. Given that the passenger version costs about $300 million, the VIP edition — dubbed "the Flying Palace" — will surely cost a hefty chunk of change. Another, anonymous, billionaire spent about $170 million on a flat in the Richard Rogers Partnership's new Hyde Park development — which was double the going rate.

Such excessive spending might not be a sign of conspicuous consumption but of addiction. "For the super-rich, houses, yachts, cars, and planes are like new toys that they play with for five minutes and then lose interest in," a psychoanalyst, Manfred Kets de Vries, says. Mr. de Vries is one of the new breed of therapists treating the angst of the very rich. "Pretty soon, to attain the same buzz, they have to spend more money. All the spending is a mad attempt to cover up boredom and depression."

Plictisul, depresia si ghiftuirea ii imping pe bogatani sa caute senzatii dintre cele mai tari, care prezinta riscuri importante, care sa-i scoata din inertie.

"
According to Mr. de Vries, the super-rich are increasingly succumbing to what has been labeled Wealth Fatigue Syndrome. When money is available in near-limitless quantities, the victim sinks into a kind of inertia. Feeling any sort of excitement means taking more and more risks, financially and physically. Luxury holidays are replaced by abseiling in Australia and swimming with sharks. The first-class ticket of old becomes a private jet such as Prince Alwaleed's: Boeing has 11 standing orders for such wide-bodied "mobile mansions."

Conform mai vechii noastre cunostinte, economistul de calibru Robert Frank, "bogatii nu sunt niciodata multumiti, oricat de mult ar avea", caci ei se afla permanent intr-o cursa fara sens si fara sfarsit cu alti indivizi de teapa lor.

"Frank James, the author of "Richistan," a study of this new class, saw WFS up close. "The rich are never happy, no matter what they have," he told CNN. "There was this man who owned a 100-foot yacht. I said: 'This is a terrific boat.' He said: 'Look down the harbor.' We looked down the marina, and there were boats two and three times as large. He said: 'My 100-foot yacht today is like a dinghy compared to these other boats.' When else in history has someone been able to call a 100-foot yacht a dinghy?"

Indestulati, satui de toti si de toate, nestatornici, milionarii se comporta iresponsabil si imatur, sucomband oricarei dorinte intamplatoare de moment, ceea ce ii face sa risipeasca cu nonsalanta sume enorme.

"
A lot of my clients made money in commodities, and consequently everything — including houses and boats — is treated like shares," Peter Grabham, a project manager for the rich and famous, says. "When the houses have outlived their purpose, they are sold." Gardens arrive on the back of trucks; art collections fill entire wings overnight, though the owners often can't recall the artists' actual names. I have seen 20-year-old cypress trees craned into gardens — and out again when the owner got bored with that year's fashionable look. One neighbor in Holland Park tore up her house, employing the most expensive interior designer in England. But after spending the better part of $4 million on refurbishment, she decided she was more a traditionalist than a minimalist, and tossed the contents into the skip outside."

Parasiti de vechii prieteni si cunostiinte din cauza placerilor costisitoare la care adera, milionarii sunt obligati sa traiasca ori in singuratate, ori in compania altora ca ei, o lume in care am vazut ca invidia si competitia sunt la ordinea zilei:

"
Many who join the super-rich find it hard to keep their old circles of support. Happiness studies have repeatedly shown that being marginally better off than your neighbors makes you feel good, but being a hundred times richer makes you feel worse. So either you change your friends or live with the envy of others. "When a relationship becomes unequal, it becomes difficult," a professor of economics and psychology at Cambridge University, Brendan Burchell, says. "If you're out in a three-star restaurant, how do you split the bill when he is a super-millionaire?"

Care este deci solutia care ii poate scapa pe saracii bogati de nefericirea cauzata de sindromul corvoadei averii? Evident, abandonarea stilului de viata luxos si preferarea placerilor mici, cotidiene, care ori sunt gratuite ori foarte ieftine, impreuna cu returnarea banilor catre societate.

"According to Mr. de Vries, the only cure for the boredom and anxiety is to give something back. "These people need to return to small pleasures and to stop worrying about having bigger and better toys," he says."

Articolul din care am citat a aparut in The Daily Telegraph, la 14 noiembrie 2007, este scris de Helen Kirwan-Taylor si intitulat "Wealth Fatigue Syndrome' On the Rise, Experts Say". Savurati-l aici: http://www.nysun.com/article/66403?page_no=2

Despre fenomenul Sindromului corvoadei averii s-a scris si in limba romana, de catre Ana Popandron. Citez si de acolo doua fragmente:

"Boala bogatilor, Wealthy Fatigue Syndrome (adica sindromul corvoadei averii), nu este deloc o joaca. Obsesiva nevoie de a cheltui bani, cat mai multi bani, nu mai are nimic de-a face cu nevoile primare, nici cu cele secundare sau tertiare, ci este un viciu. Ca orice drog, nu te va mai satisface sa arunci cu bani in stanga si-n dreapta, vei vrea sa arunci cu ei si-n jos, si-n sus. Cu bancnote tot mai mari. Cand banii iti sunt la dispozitie in cantitati din ce in ce mai mari, ajungi la un fel de inertie. Pentru a simti cat de putin entuziasm ai nevoie sa-ti asumi riscuri din ce in ce mai mari, financiare dar mai ales psihice. [...]

Dar tristetea majoritatii oamenilor bogati este data de singuratate, cu toate ca noua, cei care nu avem maruntis din valuta in buzunare, ni se pare greu de inteles cum bogatasii, pe langa care roiesc tot felul de oameni, ajung sa se simta singuri. Odata ce ti-ai cladit un imperiu din bancnote, este aproape imposibil ca vechii prieteni sa-ti ramana aproape, iar cei noi vor fi cu siguranta inamici deghizati in confidenti. Daca prietenul tau scapatat de curand te va duce intr-un restaurant in care o cina este echivalentul salariului mediu pe economie si tu esti profesor stagiar, cum veti imparti nota de plata? Iar daca el are sofer la limuzina iar tu consideri ca taxiul este o extravaganta, atunci cum puteti sa mai impartiti experiente comune si aceleasi conceptii despre viata care sa va apropie?"

http://www.timpultau.ro/liber/Cu-ce-se-poate-cumpara-fericirea*id_648-articol.html

Unul dintre argumentele in favoarea socialismului este redistribuirea finantelor dinspre cei bogati catre cei mai defavorizati, in folosul celor din urma. Se pare insa ca din aceasta miscare, au de castigat mult chiar si primii.

Monday, December 3, 2007

Plictisitii oameni bogati

Intr-un articol in care se promite ca va deveni serial, ziarul 7plus prezinta bine frustrarile, neimplinirile, plictiseala si placerile costisitoare dar superficiale ale oamenilor bogati.

"Pentru omul simplu, a fi miliardar inseamna a trai o feerie continua, in care poti sa-ti oferi tot ce doresti: liniste, iubire, lux, fericire. Psihologii spun ca nu e chiar asa. Omul bogat traieste sub presiunea a doua obsesii: sa nu-si piarda averea si s-o mareasca, pe zi ce trece, intr-un efort care devine agasant, plictisitor. Balaceala in bani implica, asadar, depresie si plictiseala, direct proportionale cu numarul de zerouri ce determina marimea contului din banca. Dar plictiseala nababilor poate fi definita mai degraba prin englezescul "spleen", care implica si o considerabila cantitate de snobism. "Jucariile" lor sint astfel alese incit sa-i aduca mereu in centrul atentiei.

Cazul Gigi Becali

Cele trei miliarde de dolari nu par sa faca din Gigi Becali un invingator. Mistuit de dorinta de a fi iubit de popor, incearca sa demonstreze ca e primul in toate. Are cel mai mare palat, cel mai grozav Maybach dintre toate Maybach-urile (pe care il repara cu ajutorul... rangii!), cea mai tare (crede el) echipa de fotbal si cel mai justitiar partid (extremist). Descoperindu-si o vocatie "mesianica", a incercat sa-l cumpere si pe Dumnezeu, laudindu-se la tot pasul cu investitiile lui in contul bisericii, cu vizitele sale pe Muntele Athos, cu bigotismul sau de babuta. A facut case pentru victimele inundatiilor, a platit curentul pentru rromii ciorditori, le-a cumparat si un camin de nefamilisti... Se pare insa ca Dumnezeu nu agreeaza actele filantropice insotite de prea mult tambalau si camere de luat vederi. Dovada: "jucariile" lui Becali se strica pe rind, in timp ce poporul nu da semne ca ar avea de gind sa-i ridice vreo statuie.

Cazul Ion Tiriac
A fost un supercampion in tenis, acum e un campion al afacerilor. Dar timpul trece si seniorul Tiriac are nevoie de senzatii tari. E drept, fiul sau, Ion Ion, i-a oferit citeva portii de adrenalina care ar fi putut dobori un om normal. Dar acestea nu i-au fost de ajuns, asa ca isi anima existenta cu partide de vinatoare in Africa sau in Ardeal, unde decimeaza mistretii. N-o duce prea rau nici cu "papusile Barbie". N-are importanta ca frumusetile cu care se joaca de-a mama si de-a tata au mototolit si asternuturile altor barbati celebri. Important e sa fie decorative si sa-i tina de urit. Despre casatorie nu poate fi vorba, pentru ca saracul bogat nu va sti niciodata daca partenera chiar il iubeste sau ii vineaza doar banii. Fiind un bogatas inteligent, Tiriac s-a resemnat demult cu ideea ca iubirea adevarata nu poate fi cumparata.

Cazul Silviu Prigoana
Sub aparenta excentrica, Silviu Prigoana ascunde o matematica rece a banilor si o vointa de fier. A deschis zeci de afaceri si tot el a renuntat la ele. Si-a facut televiziuni, le-a vindut, apoi iar si-a facut, altele... S-a insurat si s-a dezinsurat intr-un ritm aiuritor, etalind la televizor fiecare miscare, fara inhibitii. Si-a facut reality show, si-a cumparat avion (pe care il piloteaza el insusi!) si cine mai stie cite masini... Histrion de mare calibru, probabil ca in copilarie a suferit pentru ca nu i se acorda atentie. Acum vrea, cu disperare, ca toata lumea sa-l bage in seama. Si uite asa a devenit o vedeta a vietii mondene.

Cazul George Copos
Inainte de `89 se invirtea in sferele privilegiate ale nomenclaturii. Cu "cheagul" astfel dobindit, nu i-a fost greu sa se catere in virful topului cu imbogatiti postrevolutionari. Vrind sa-si cistige un capital de popularitate, si-a cumparat cea mai pasionala echipa de fotbal, Rapidul. Introvertit si timid, a acceptat fara sa cricneasca dictatura fermecatoarei sale sotii, Cristiana. Dar, cum evadarea de sub papuc e o distractie preferata si pentru nababi, paparazzii n-au scapat nicio ocazie de a revela micile aventuri extraconjugale ale multimilionarului in dolari."

Artoicol aparut la 3 decembrie 2007:
http://www.7plus.ro/?arhiva=03/12/2007&id=35817

Friday, November 30, 2007

Problema libertatii in egalitarismul ceausist si in capitalismul actual

Una dintre criticile constante ale egalitarismului este ca un astfel de sistem politico-economic ar duce la ingradirea drastica a libertatii individuale. Mai mult, sustinatorii actualului regim capitalist din Romania declara ca dupa revolutia din 1989, romanii si-au recastigat libertatea. Sunt aceste afirmatii adevarate? Nu, caci asa-zisa reprimare a libertatii din timpul regimului comunist este mult mai scazuta decat se crede in general si, in plus, pretinsa libertate actuala este mai degraba o declaratie ce tine de demagogie.

Libertatea inainte de 1989

Am prezentat deja teza istoricului Daniel Barbu cu privire la libertatea dinainte de revolutie. O voi relua acum, cu adaugiri, pornind de la cartea domniei sale "Republica absenta", aparuta la Nemira, in 1999, pag. 88.

"Facand de doua ori media statistica, s-ar zice ca (in termeni probabili) ca lunga guvernare comunista a reprimat, exclus si marginalizat in jur de 9% din populatia Romaniei, dar a adus - prin generalizarea metodelor de lucru moderne, prin migratia masiva a populatiei dinspre rural la urban, prin construirea unei elite tehnologice dominante, prin itarirea rolului de protector al statului - beneficii materiale si simbolice pentru cel putin 45% din aceeasi populatie. Mai mult chiar, in 1999, unul din trei adulti isi amintesc ca starea de libertate a societatii era, sub comunism, aceeasi sau chiar mai buna decatin perioada de tranzitie."

Iar cu o pagina inainte, citim:

"Sa privim cativa indicatori economici si sociali din perioada 1950-1970, care se suprapune peste ceea ce este unanim considerat a fi epoca de varf a represiunii.
Mai intai, de la 1950 la 1970, veniturile reale ale populatiei cresc de doua ori si jumatate. Este vizat de aceasta crestere fara precedent in special segmentul de populatie care a fost cucerit de civilizatia uzinei, adica 3.592.575 de romani reprezentand, in medie, 20% din totalul populatiei, care, intre 1948 si 1966, au migrat de la sat la oras. Se poate spune ca modernizarea intreprinsa de comunism a produs o transformare sociala ireversibila, rezolvand atavica chestiune agrara prin crearea unei noi clase muncitoare.
[...]
Numarul de studenti la 10.000 de locuitori evolueaza constant, de la 17 in 1938 la c32 in 1950 si 75 in 1970; de asemenea, numarul elevilor de liceu se multiplica cu zece intre 1938 (49.287) si 1970 (505.891).

Libertatea in prezent

Este adevarat ca in cei 17 ani de capitalism, libertatea personala a crescut semnificativ? NU, lucru pe care ni-l explica Horia Roman Patapievici:

"Deci, ce putere are cetateanul?

In principiu, puterea de a-i schimba pe guvernanti. In fapt, aceasta putere depinde de constituirea unor majoritati. Altfel spus, aceasta putere exista numai daca schimbarea constituie dorinta majoritatii. Asadar, este mediata de capacitatea cetateanului de a face parte din, ori de a suscita, majoritati. Si, inca: guvernul se poate schimba, dar guvernantii pot ramane; guvernele se pot schimba, dar clasa politica poate ramane neschimbata, ca un blestem; etc.

Mai mult: in societatile moderne, opinia publica se construieste numai cu ajutorul presei; or, daca presa e aliata cu, ori controlata de, politicieni sau lumea afacerilor, atunci puterea cetateanului de a forma opinia publica e pusa in sah de jocurile celor care dispun de presa. Dupa cum se vede, puterea de principiu e moderata de multe constrangeri practice, care transforma intregul puterii initiale in cioburile unei puteri in mod capricios circumstantiale.

Trebuie sa admitem ca adevarata putere a cetateanului exista numai in principiu. [...]

Daca este asa, atunci de ce suntem mintiti ca avem putere? Politicienii adopta aceasta minciuna ca sa ne domine, sub pretextul ca ne slujesc. Politologii o sustin pentru ca ofera individualismului modern o varianta atragatoare a democratiei, inteleasa nu ca putere a poporului, ci ca putere a individului. In fapt, puterea cetateanului este o fictiune: utila pentru politician, comoda pentru politolog, ea ramane imposibil de mobilizat ori de cate ori beneficiarul ei este altcineva decat politicianul.
[...]

Tarile decente cunosc si observa in mod firesc ceea ce Edmund Burke numea „equality of restraint”: fara a fi constranse, puterile se abtin sa abuzeze de ceea ce le este dat in uz, iar cei care nu au nimic in uz beneficiaza de abtinerea celorlalti, care au, de la abuz. Dimpotriva, tarile inclinate spre abuz, cum este a noastra, nu cunosc decat licenta, urmata de coruperea legii; si coruperea legii, urmata de legalizarea licentei. Cetateanului, deci, nu ii ramane nici o putere, pentru ca puterea nu are ce face, la noi, cu notiunea de cetatean. "
Articolul din care am citat a aparut joi, 28 noiembrie 2007, in Evenimentul Zilei:
http://www.evz.ro/article.php?artid=332546

Iata, in concluzie, ca libertatea din regimul egalitarist ceausist nu e nici pe departe atat de limitata pe cat se crede si ca, pe de alta parte, libertatea din actualul sistem capitalist, e practic iluzorie. Inca o obiectie la adresa egalitarismului pica.

Wednesday, November 28, 2007

Mania oamenilor frustrati

Nu mult a trecut de cand scriam ca materialismul si goana dupa avere e apanajul oamenilor cu probleme psihice, precum lipsa increderii in sine, ca un articol recent reia aceasta idee intarind-o cu un nou studiu stiintific.

"The Consumer Paradox: Scientists Find that Low Self-Esteem and Materialism Goes Hand in Hand

“Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need.” ~From the movie Fight Club, based on the novel by Chuck Palahniuk

Researchers have found that low self-esteem and materialism are not just a correlation, but also a causal relationship where low self esteem increases materialism, and materialism can also create low self-esteem. The also found that as self esteem increases, materialism decreases. The study primarily focused on how this relationship affects children and adolescents. Lan Nguyen Chaplin (University of Illinois Urbana-Champaign) and Deborah Roedder John (University of Minnesota) found that even a simple gesture to raise self-esteem dramatically decreased materialism, which provides a way to cope with insecurity.

"By the time children reach early adolescence, and experience a decline in self-esteem, the stage is set for the use of material possessions as a coping strategy for feelings of low self-worth," they write in the study, which will appear in the Journal of Consumer Research."

Consumerismul, inamicul mediului

"
There is also the considerable cost of what materialism does to the environment. We don’t yet know what final toll that could take in terms of quality of life and overall happiness. What many people don’t understand is that if we want to save the environment then at some level we have to buy and consume less. We don’t need to buy so much bottled water, for example. Studies have shown it’s usually not any purer than city tap water, which doesn’t leave mountains of plastic bottles strewn across the nations landfills. It also wastes energy and resources to make those plastic bottles and the many other unnecessary things that both youth and adults alike believe they need to have in order to enjoy life and feel good about themselves.

Ineptia echivalarii fericirii personale cu materialismul financiar

"Mad Magazine summed it up with the statement, “The only reason a great many American families don't own an elephant is that they have never been offered an elephant for a dollar down and easy weekly payments.”
That funny statement, is only funny because it’s somewhat true. The reason people want whatever is currently “hot” is because they believe it will contribute towards their satisfaction and happiness in life. The word “believe” is the key here. People believe that buying more and more things will make them happy, when in fact research has shown time and time again that this simply isn’t the case. What we do know for sure is that buying more and more unnecessary things is damaging our planet and contributing to global warming.

Sure, one person being less materialistic isn’t going to make a noticeable impact on the environment, but it will make a positive impact in that one life. Once entire nations start to understand the myths about what really makes individuals happy, the world will stand a fighting chance."

Articolul e scris de Rebecca Sato, publicat la 12 noiembrie 2007 si poate fi citit integral la:
http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2007/11/the-consumer-pa.html

EDIT:

Tocmai ce am descoperit ca studiul lui Lan Nguyen Chaplin si Deborah Roedder John a fost relatat luna aceasta si in presa de psihologie romaneasca:

" Stima scazuta de sine duce la materialism
Lan Nguyen Chaplin (University of Illinois Urbana-Champaign) si Deborah Roedder John (University of Minnesota)au realizat un studiu in urma caruia au descoperit ca relatia dintre stima de sine si materialism nu este doar o corelatie, ci este o relatie cauzala: stima de sine scazuta cauzeaza un materialism exagerat, iar cei care au o stima de sine crescuta sunt putin materialisti.

Chaplin si John au studiat copii de diferite varste si au descoperit ca, in general, stima de sine creste pe la 8-9 ani spre 12-13 ani, dar apoi scade in adolescenta pana pe la 18 ani."
http://psihologie.ro/index.php/Stima-scazuta-de-sine-duce-la-materialism.html

Despre acest studiu puteti citi ceva mai multe decat am scris eu aici la:
http://www.sciencedaily.com/releases/2007/11/071112133809.htm

Escrocheriile capitalistilor: pensiile private

Odata cu egalitarismul, vor diparea, alaturi de consumerism si goana oaraba dupa imbogatire, si afacerile private, in special cele care le aduc patronilor lor venituri peste media societatii. Si odata cu disparitia economica a acestora, vom scapa si de inselatoriile si abuzurile lor, asa cum se prefigureaza a fi actualul sistem de pensii private din Romania.
Intr-un interviu acordat ziarului Azi, la 27 noiembrie, 2007, Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata, schiteaza cateva dintre neajunsurie majore ale sistemului de pensii private.

" Există garanţii serioase că banii depuşi în sistemul pensiilor private vor da randamentul preconizat?
Nu există nicio garanţie reală. În prezent se prevede doar o garanţie nominală (valoarea nominală a contribuţiilor) minus comisioanele de ad-ministrare. Dar, în 30 de ani, cât durează între mo-mentul contribuţiei şi momentul plăţii pensiei, la o inflaţie anuală de 2-3% (presupunând că intrăm în zona euro şi vom avea şi noi o astfel de inflaţie mică), valoarea reală a contribuţiilor nominale se injumătăţeşte.
Deci, eu depun azi 10 lei, şi peste 30 de ani mi se garantează că voi primi înapoi 5 lei minus 1 leu comision...Aceasta este o mare afacere pentru administratorii fondurilor de pensii, dar nu şi pentru contribuabili.
Se mai intenţionează să se introducă o marjă de variaţie în jurul randamentului mediu al pieţei, iar limitele marjei să fie supravegheate de comisia naţională de resort (pensii private); deci, o garanţie indirectă că un fond nu va evolua mult mai rău decât media celorlalte fonduri. Dar, randamentul mediu al pieţei poate fi sub dobânda medie, sub inflaţie, sau în caz de recesiune poate fi chiar negativ.
În opinia mea, ar trebui garantată valoarea reală a contribuţiilor, deci măcar o garantare cu inflaţia (inflaţia din România). [...]

Pensiile private vor genera un deficit împovărător la bugetul de stat?
Deficitul bugetar cre-at de pensiile private va fi de aproximativ 0,4% din PIB în 2008 şi va ajunge să depăşească 1% din PIB anual pe termen mediu. Acest deficit îl vom plăti tot din buzunarul nostru, pentru că statul se va împrumuta pentru a acoperi deficitul, deci va creşte datoria publică.
Perversitatea sistemului este atât de mare, încât principalii cumpărători de titluri de stat vor fi chiar fondurile de pensii; altfel, acestea nu ar fi avut în ce să investească. Deci, statul ne ia banii şi îi dă în administrare fondurilor private; pentru a plăti aceleaşi pensii în sistemul public, care va fi văduvit de resurse, se va împrumuta tot cu banii noştri, pentru a finanţa încă o dată fondurile de pensii. În concluzie, se va crea un deficit bugetar de durată şi va creşte cu acelaşi procent şi datoria publică, an de an.

Ce alte observaţii mai aveţi privind riscurile sistemului pensiilor private?
Un studiu publicat în revista "Manchester School" arăta că, pe o analiză a fondurilor de pensii facultative listate la bursa din Londra, riscul de a primi mai puţin decât valoarea nominală a contribuţiei este de 10%; iar şansele de a obţine randamentul promis, sau chiar peste acesta, sunt sub 10%.
Pentru pensii facultative - este OK, un risc asumat, dar pentru cele obligatorii - nu este firesc ca statul să dea banii mei pe mâna unor privaţi şi aceştia să nu îmi ofere garanţii reale. Iar atunci când fondurile private vor fi incapabile să ofere randamentele scontate, cine va fi sub presiune să le suporte de la buget?
Evident, tot statul, adică noi toţi."

Intregul articol se gaseste la adresa:
http://www.azi.ro/interviu.htm

Exceptional articol al lui Lucian Mandruta

Jurnalistul Lucian Mandruta a scris un excelent articol pentru Dilema Veche, nr. 189, septembrie 2007. Acolo scoate bine in evidenta accentul nebunesc pus de capitalism pe afaceri si facerea de bani, in dauna timpului liber si al vietii personale. Reiese astfel ca ritmul de munca si activitate dement imprimat de aceasta oranduire este profund anti-uman si, in plus, spre diferenta de comunism, lipsit de speranta unei vieti mai bune. Citez mai jos un fragment:

"Şedinţa începe la 8. Întîlnirea vine la 10 (muzică ritmată şi zumzet în background, să intraţi în atmosferă). Prînzul – după 12,30. Primul prînz, că mai e loc şi de al doilea, cu un alt client, cu alte date, cifre de afaceri, valori şi evenimente şi conferinţe de presă şi brief-uri de comunicare. Între ele, maşini, stopuri, frîne, drumuri, copaci, cîte o pasăre speriată de mutra ta prin parbriz. Apoi briefing la 3, întîlnire de creaţie la 4 jumătate, cafea la 8, supermarket la 9, viaţă puţin înainte să adormi. Şi cafea, turnată cu polonicul peste toată această zbatere, utilă în cazul în care n-o să murim niciodată.

Nu mai am timp. Vă spun cinstit, că poate mă înţelegeţi pe undeva: dacă cineva mi-ar fi zis că drumul spre capitalism o să fie mai lung şi mai greu decît ăla spre comunism, nu mai plecam.

Dar altceva e mai rău: acum chiar că nu mai avem de ales. Chiar şi-n vremurile cele mai negre ale partidului unic, exista, undeva, o a doua soluţie. Aveam măcar iluzia unei insule, cum ar fi zis poetul azi senator PSD. Aveam RFG-ul, America, Franţa, refugii pentru constructorii obosiţi ai socialismului. Refugii definitive (ţineţi minte ce frumos suna expresia asta, „rămas definitiv”?), clare, cu promisiuni şi neoane. Azi, dacă te-ai săturat de construcţia capitalismului, eşti pierdut. N-ai unde să pleci: Cuba şi Coreea de Nord sînt oarecum incomode pentru cine s-a obişnuit cu cafeaua Illy şi maşina cu piele pe scaune, pusă acolo de constructor, nu de şofer. Poţi doar să evadezi, cîte o săptămînă-două, în zone în care capitalismul e temporar suspendat, asta pînă cînd instalează şi-n Tahiti full coverage 3G. Poţi să te fofilezi sub şezlong în Grecia, să te ascunzi în bordel în Tailanda, poţi să tragi chiulul în biserică în Malta. Însă te vor găsi: Securitatea e mic copil faţă de capacitatea clienţilor sau a patronilor de azi de a da de tine la capătul concediului. Unde deja ai întîrziat prea mult, na, uite că s-a umplut hard-ul de mailuri!

Treaba asta e deprimantă. Comunismul avea o treabă mişto, pînă la urmă: o ţintă, un orizont însorit (chiar vizibil ca atare în picturile realismului socialist, dar sînt prea tînăr să le fi prins în plină glorie), o destinaţie. O lume mai bună. Ce ne dă la schimb capitalismul? Drumul. OK, avem aer condiţionat şi blackberry, din cînd în cînd compania de catering ne aduce gustări de figuri, pantofii-s de la „Prada“, cravata de la „Boss“. Dar viaţa, vă întreb, viaţa de unde e? La ce butic de firmă o putem cumpăra, în ce gang o aduce vreun dealer, la ce bancă o putem lua cu împrumut la o dobîndă în condiţii extrem de avantajoase? Şi, de fapt, încotro mergem? A cîta generaţie se va putea opri?

Nu se mai opreşte nimeni, asta e chestia. Nu mai poţi coborî din tren, merţan sau maybach. Nu e nici o gară, doar cîmp plantat proaspăt cu telefoane şi laptop-uri, să avem ce arde în focul creaţiei, la iarnă. Iar viitorul e un simplu sfîrşit (cu generic şi muzică) al istoriei, în care întîlnirile de business din calendar se vor înmulţi pînă vor ocupa tot spaţiul dintre ziua de naştere şi cea a decesului.

Frumoasă ironie: tocmai sistemul care pretinde că fiecare e unic şi trebuie tratat ca atare, tocmai sistemul ăsta individualist a reuşit cumva să treacă în planul doi viaţa indivizilor."
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=189&cmd=articol&id=6630

Pe scurt, campaniile publicitare desantate si inselatoare, specifice capitalismului, duc in practica la dependenta fata de placeri costisitoare, ce duc la randul lor la o cantitate enorma de munca, necesara pentru a fi procurate. Sa terminam deci, cu nevoia de obiecte costisitoare, sa uitam de dorinta de imbogatire, si sa reducem cat mai mult cantitatea de munca, daca vrem, totusi, sa avem o viata. Normala.

Tuesday, November 27, 2007

Ridicolele placeri costisitoare

Desi multi au impresia ca odata ce ai bani, accesul la placerile scumpe si costisitoare le vor spori considerabil fericirea, obiectele in cauza ce devin astfel accesibile reusesc mai degraba sa ne amuze prin ridicolul lor. O astfel de lista ca cea de mai jos, departe de a ne face invidiosi pe "fericirea" bogatilor, nu reuseste decat sa ne convinga de absurditatea acestor presupuse placeri. Sa radem, deci, de oamenii bogati, de eforturile si riscurile lor inutile si de "goliciunea" muncii lor!

"Te-ai intrebat vreodata ce cadouri isi fac cei care au mai multe milioane decat ai tu fire de par in cap? Ei bine, fiindca se apropie Craciunul si “Mosul” trebuie sa treaca chiar si pe la cei mai bogati dintre noi, iata cateva sugestii menite a-i veni in ajutor: [...]

Cel mai scump ursulet de plus din lume
Ai acasa o odrasla extraordinar de fitoasa si nici macar n-a ajuns la varsta pubertatii? I-ai cumparat deja cea mai scumpa Barbie din lume si nu ai nici o idee pentru Craciunul de anul asta? Sau poate o „amica” pe la vreo 23 de ani dar careia ii sta mintea tot la jucarii de plus? Ei bine, cel mai scump ursulet de plus din lume ti-ar fi de mare ajutor. El este produs de compania germana Steiff si costa 62.446 de euro, de care primesti: una bucata gura urs aur, una bucata blana urs din fir aur, doua bucati pupile urs din safir si doua bucati irisi diamant. Atentie insa, editia ursilor de mare angajament este una limitata la doar 125 de bucati.

Cel mai scump joc de sah din lume
Ai 30 de ani, cateva zeci de milioane de euro de pe urma afacerii cu ciment si cateva mii de regrete in ceea ce priveste educatia de care nu ai avut niciodata parte? Ai putea sa suplinesti lipsa gimnaziului, a liceului si eventual a facultatii, cumparandu-ti cel mai scump joc de sah din lume, pe care sa-l postezi in salonul vilei tale cu trei etaje. Caci, pana la urma, Mosu’ vine si la cei bogati, nu? Pe deasupra asta te va face sa pari mai inteligent in fata prietenilor tai care nu te vor provoca niciodata la un joc de sah pentru ca si ei, ca si tine, n-au habar sa mute piesele pe tabla. Daca esti mai altruist din fire, ai putea sa faci acest cadou campionului national de sah. Costul unui asemenea joc de sah este de 500.000 de dolari. Autorului sau, renumitul bijutier francez Bernard Maquin, i-au trebuit peste 4500 de ore sa-l creeze si a folosit 1168.75 de grame din aur alb de 14 carate si aproximativ 9900 de diamante albe si negre.

Cel mai scump stilou din lume
Pentru Craciunul de anul asta, Mosu` s-a gandit sa-ti aduca in dar pensionarea sefului tau, pe care o asteptai de vreo 15 ani. Va urma si o petrecere, in ajunul Craciunului, unde veti participa toti cei care i-ati fost maini drepte si stangi, si, asa cum se face in multinationale, veti fi obligati sa ii aduceti cate un stilou cadou. Odata cu petrecerea de adio va veni si vestea cea mare – tu vei fi numit director. Si cum „noblesse oblige”, stiloul tau trebuie sa fie unul de mare pret, asa ca te sfatuiesc sa-l alegi pe cel mai scump posibil.

Mont Blanc impreuna cu Van Cleef & Arpels au anticipat nevoia ta si au creat cel mai scump stilou din lume, in valoare de 730.000 de dolari. Poti chiar sa alegi intre cele trei variante: cu safire, cu smaralde sau rubine.

Cea mai scumpa poseta din lume
Revenind la femeia de langa tine, un cadou de Craciun perfect pentru ca ea sa-si mentina statutul de „doamna” in inalta societate ar fi o poseta „Birkin”, produsa de Hermčs. Cea mai ieftina „Birkin” costa 37.000 de dolari, iar cea mai scumpa 64.800 de dolari si a fost deja vanduta."

Articolul, ce contine si pozele "minunatiilor" in cauza, se gaseste la:
http://www.jurnale.ro/Cele_mai_scumpe_cadouri_de_Craciun-e4985-59150.html

Asa ca voi, astia cu bani, n-o mai frecati aiurea si faceti ca banii vostri sa aiba o destinatie serioasa, respectabila si normala, caci 18.000 de copii mor zilnic de foame in lume si 850 de milioane de oameni se culca infometati!
http://www.usatoday.com/news/world/2007-02-17-un-hunger_x.htm

Spre munca mult mai putina

Cel care a adoptat stilul de viata materialist, cu cheltuieli mari pentru satisfacerea placerilor costisitoare si acumularea de bani, nu doar ca nu e cu nimic mai fericit decat restul oamenilor, dar trebuie sa indure, de cele mai multe ori, un program de lucru mult mai incarcat. Nocivitatea unui asemenea program este bine evidentiata de omul de stiinta rus V. Burdakov.

" Un om de stiinta rus propune Ziua de lucru de trei ore
Cercetatorul rus V. Burdakov a ajuns la concluzia ca oamenii nu trebuie sa munceasca decit trei ore pe zi. Potrivit cotidianului Pravda, Burdakov a calculat cantitatea de efort care trebuie depusa de o persoana oarecare pentru a satisface cele cinci cerinte fundamentale ale vietii de zi cu zi: revigorare, transport, informare, lucru si timp personal. Omul de stiinta rus a aflat astfel ca daca ar munci doar trei ore zilnic, oamenii nu s-ar mai imbolnavi atit de des si ar trai mult mai mult.
In opinia lui Burdakov, "omul matur" trebuie sa-si petreaca ziua cam asa: 9 ore pentru somn, odihna si mese, 1,5 ore pentru "receptionarea informatiilor", 3 ore pentru lucru si "alte activitati" si 6,5 ore pentru "toate calatoriile", inclusiv mersul la cumparaturi. Burdakov mai spune ca problema noastra cea mai mare este ignorarea sau tratarea superficiala a unor "chestiuni personale", cum sint "igiena, gimnastica, curatenia in casa si toaleta", activitati pentru care a rezervat alte 4 ore."
Articol scris de Constantin Vlad si publicat de Evenimentul zilei in 7 iunie 2001.
http://www.evz.ro/article.php?artid=35134

Acelasi Constantin Vlad publica recent, tot in Evenimentul Zilei, un articol in care expune cativa pasi spre reducerea drastica a timpului de munca, la patru ore pe saptamana. Iata deci nu doar ca reducerea timpului de munca este o chestiune care intereseaza azi, ceea ce dovedeste indirect neplacerea cauzata de munca zilnica, dar reducerile drastice de munca sunt perfect posibile si plauzibile.

"
Saptamana de lucru de numai patru ore

Americanul Timothy Ferriss, 30 de ani, sustine ca mentinerea la minimum a convorbirilor telefonice si planificarea o singura data pe zi a raspunsurilor la mesaje electronice ar putea reduce la numai patru ore o intreaga saptamana de lucru, pentru multe dintre persoanele care au o slujba de birou. In cartea intitulata „Saptamana de lucru de 4 ore”, autorul prescrie un „regim sarac in informatie”, care consta in diminuarea drastica a convorbirilor telefonice si a „sarcinilor paralele” (multitasking).

Prima etapa in acest regim este redefinirea regulilor de munca. Urmeaza eliminarea tuturor activitatilor care ne pot face sa ne pierdem concentrarea, precum si a clientilor care nu sunt importanti. Urmatoarea etapa, accesibila in special celor care au functii de conducere, este „automatizarea” sau „externalizarea” vietii catre asistenti mai mult sau mai putin virtuali. Acestia din urma pot face aproape orice - de la investigarea concurentei si achizitionarea biletelor de calatorie, la comandarea de alimente sau echipamente pentru acasa sau la serviciu.

Ferriss recunoaste ca regulile sale se adreseaza indeosebi sefilor, dar spune ca unele pot fi folositoare si pentru subalterni. Pentru a-si simplifica activitatea, in opinia lui, simplii angajati trebuie in primul rand sa se „elibereze de mediul de la birou”, noteaza „The Sunday Telegraph”."
http://www.evz.ro/article.php?artid=332043