Hasta la victoria siempre

Saturday, June 30, 2007

Munca--Un sacrificiu prea mare pentru imbogatire

Unul dintre avantajele esentiale atunci cand te multumesti cu un trai simplu si preferi placerile ieftine sau gratuite ale vietii, este ca nu trebuie sa te omori deloc cu munca. Intr-adevar, munca este o activitate profund neplacuta omului si aproape ca orice placere costisitoare isi pierde di savoare atunci cand ne gandim cate ore de munca ne-a costat.

Ideea ca munca ce poate fi o placere este o utopie, de factura socialista, dar si o minciuna folosita de unii capitalisti prin care spera sa-i faca pe angajati mai dependenti de locul de munca, pt a munci mai mult si deci a le asigura sefilor mai multa productie, implicit timp liber.

Realitatea este ca majoritatea dintre noi muncim si mergem la serviciu fiindca suntem obligati sa o facem, nu din placere. Exista si o minoritate de oameni care pretind ca le place la locul de munca, dar dupa ce ii eliminam pe workoholici (oameni dependenti, la un pas de boala mintala), pe cei care vin la serviciu din pura obisnuinta (rutina care i-a corupt si le-a intrat in sange), pe cei care, din cauza serviciului, nu mai au viata sociala si deci prefera sa fie la munca decat acasa, minoritatea carora chiar le place la munca este absolut nesemnificativa.

Economisti de marca recunosc acest lucru. Iata ce spune Mises, in "Actiunea umana":

"Depunerea de muncă este considerată neplăcută. A nu munci este o stare considerată mai plăcută decât a munci. Agrementul este, ceteris paribus, preferat muncii. Oamenii nu muncesc decât când consideră valoarea produsului muncii superioară scăderii de satisfacţie produse de reducerea agrementului. Prestarea de munca implică dezutilitate (disutility).
[...]
De regulă, munca îşi gratifică autorul numai indirect, anume prin îndepărtarea neplăcerii pe care o produce atingerea scopului. Lucrătorul renunţă la agrement şi suportă dezutilitatea muncii pentru a se bucura fie de produs, fie de ceea ce sunt ceilalţi oameni dispuşi să ofere în schimbul produsului. Pentru el, cheltuirea de muncă este un mijloc pentru atingerea anumitor scopuri, un preţ plătit şi un cost suportat.
[...]
Există, pe de a altă parte, şi tipuri de muncă imediat gratificatoare. Există anumite munci care, în condiţii speciale, furnizează gratificare imediată dacă sunt depuse în cantităţi mici. Dar aceste cantităţi sunt atât de nesemnificative încât nu joacă nici un rol în ansamblul acţiunilor umane şi al producţiei destinate satisfacerii unor dorinţe. Lumea noastră se caracterizează prin fenomenul dezutilităţii muncii. În schimbul produselor muncii, oamenii oferă o muncă ce lor le pricinuieşte dezutilitate; pentru ei munca este o sursă indirectă de gratificare."

Ce inseamna "sursa indirecta de gratificare"? Adica oamenii muncesc nu pentru a munci, pt munca in sine, ci pentru rezultatele ei (de obicei acestia sunt banii).
Activitatile pe care omul le face in sine, fara a urmari altceva decat placerea data de acea activitate, nu este munca, este distractie. Astfel, daca eu scriu un roman gandindu-ma la banii pe care ii voi scoate din vanzarea lui, inseamna ca muncesc, daca insa il scriu doar pt placerea de a scrie, fiindu-mi indiferent daca voi scoate vreodata vreun banut din acea activitate, se cheama ca ma distrez.

Dupa cum clarifica Mises,

"
Faptul că activităţile care produc gratificare imediată şi sunt, de aceea, surse directe de plăcere şi satisfacţie, diferă în mod esenţial de muncă şi lucru, este adesea ignorat. Diferenţele acestea nu pot fi trecute cu vederea, decât de o analiză foarte superficială a faptelor relevante. Vâslitul într-o luntre Duminica, pe lacurile din parcurile publice, cum se obişnuieşte pentru recreere, nu poate fi comparat cu vâslitul echipajului unui vas, sau al sclavilor de pe o galeră, decât din punctul de vedere al hidromecanicii. Dacă este interpretat ca un mijloc pentru atingerea unor scopuri, el este la fel de diferit ca şi fredonarea unei arii de către un hoinar, de interpretarea aceleiaşi arii de un cântăreţ la operă. Vâslaşul de Duminică cel lipsit de griji şi hoinarul cântăreţ obţin gratificări directe din activităţile lor, dar nu şi indirecte. Aşadar, ce fac ei nu este muncă, nu este utilizarea funcţiilor lor fiziologice pentru atingerea unor scopuri diferite de simpla exersare a acestor [p.138] funcţii. Este doar plăcere. Este un scop în sine; o fac numai de dragul de a o face, şi aceasta nu le aduce nici un fel de servicii suplimentare. Nefiind muncă, aceste activităţi nu pot fi numite muncă direct gratificatoare."

Clarificand aceste aspecte, ideea ca munca este o corvoada, un blestem, sau chiar tortura, cazna, durere, suferinta, asa cum mai e definita "munca" in DEX, este pe deplin reliefata si idreptatita.

De aceea, oamenii care fug dupa placeri scumpe si costisitoare, nu numai ca fug de cele mai multe ori dupa un ambalaj ceva mai atractiv, si atat, dar sunt si constienti ca platesc pt acel ambalaj un pret imens: o cantitate mai mare de munca.
Tragand deci linia,
adevaratele placeri ale vietii sunt gratuite sau foarte ieftine.

Dovada ca banii nu aduc fericirea

In studiul sau din 2004, intitulat "Beyond Money" si publicat in revista American Psychological Society, psihologul Ed Diener arata ca cei mai bogati oameni din America sunt la fel de multumiti de viata lor precum sunt niste ciobani africani, care traiesc, fara electricitate, in niste colibe facute din balega.
Rezultatele lui Diener sunt confirmate si de Matthew Herper, editorialist la faimoasa revista Forbes. Iata ce scrie el:
"Surveys have found virtually the same level of happiness between the very rich individuals on the Forbes 400 and the Maasai herdsman of East Africa. Lottery winners return to their previous level of happiness after five years. Increases in income just don't seem to make people happier--and most negative life experiences likewise have only a small impact on long-term satisfaction. "The relationship between money and happiness is pretty darned small," says Peter Ubel, a professor of medicine at the University of Michigan."

Ce dovada mai buna putem sa avem ca fricirea nu depinde de bani decat ca cei mai bogati oameni ai lumii nu sunt cu nimic ai multumiti de viata lor decat ultimii sarantoci din Africa? Mai are atunci vreun rost sa ne stresam muncind pentru a face avere?

Fericire fara bani

Munca sustinuta, eventual de peste 8 ore pe zi? Imbogatire? Averi? Placeri costisitoare?
Pe acest blog va voi arata de ce aceste notiuni, care au infectat si continua sa otraveasca societatea romaneasca contemporana, sunt niste imbecilitati de care am face bine sa fugim cat ne tin picioarele.
Va voi demonstra cu argumente statistice, psihologice, economice si filosofice ca viata pe care ar fi bine s-o alegeti pentru a fi fericiti cu adevarat este una a lenei, comoditatii, distractiilor, agrementului, sportului, frumosului si interactiunilor sociale. Voi explica avantajele preferarii placerilor gratuite sau foarte ieftine, a simplitatii si cumpatarii si de ce e indicat sa ne ferim de cariera, ambitia catre dobandirea de bunuri materiale sau statut social, si de consumerism.

Sa-i lasam acum pe intelepti sa traseze in linii mari continutul blogului:

“Sa fim lenesi in toate mai putin in iubire si baut si mai putin in a fi lenesi.”
Gotthold Ephraim Lessing

“In prezent, ambitia si dragostea fata de sarcinile de serviciu bine facute sunt semne de nesters ale infrangerii si ale celei mai abjecte supuneri.”
Raoul Vaneigem

“Bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care se multumeste cu cel mai putin.”
Octavian Paler

Zeii vând toate lucrurile la un pret onest", spune un vechi poet. Ar fi putut adauga ca lucrurile cele mai bune le vând si cel mai ieftin. Tot ceea ce va foloseste cu adevarat se cumpara cu putine parale, numai lucrurile de prisos se vând la preturi mari. Tot ce-i cu adevarat frumos nici nu se cumpara, va este oferit în dar de catre zeii nemuritori. Ne este îngaduit sa contemplam rasaritul si apusul soarelui, nourii calatorind pe cer, padurile si câmpiile, minunata mare, fara sa ne coste o para. Pasarile ne cânta pe gratis si când ne plimbam putem culege flori salbatice de pe marginea drumului. Nu platim bilet de intrare în holul înstelat al noptii. Omul calic doarme mai bine ca cel bogat. Si, pâna la urma, descoperim ca bucatele simple sunt mai gustoase decât toata bucataria de la Ritz. Multumirea si pacea sufleteasca mai curând înfloresc într-o casuta de tara decât în maretele palate ale oraselor. Câtiva prieteni, câteva carti, într-adevar doar câteva, si un câine; n-ai nevoie de mai mult cât timp te ai pe tine însuti. Dar sa traiesti la tara. Cel dintâi oras a fost nascocit de diavol, de asta a vrut Dumnezeu sa distrugaturnul Babel.

Axel Munthe