Hasta la victoria siempre

Tuesday, March 25, 2008

Nefericirea adusa de capitalism

Am mai atins subiectul capitalism-depresie in, printre altele, postarile "Capitalism si depresie" (24.01.2008) si "Inegalitati si depresie" (7.01.2008). Astazi insa subiectul a fost reluat de un ziar central, Adevarul, si este un bun prilej de a medita din nou asupra acestei probleme.
In ziarul amintit, intr-un articol semnat de Magda Serban si intitulat "Unu din cinci romani este depresiv", aceasta boala mentala care inseamna prin excelenta nefericire este pusa in directa legatura cu locul de munca din prezent si ambitiile inalte de a "reusi" in viata.

"Psihologii atrag atenţia că disconfortul psihic apare şi la copii, ca urmare a suprasolicitării din partea unei familii prea ambiţioase. Depresia reprezintă cea mai frecventă tulburare psihică întâlnită în România. Anual sunt diagnosticate aproximativ 23.000 de cazuri noi de depresie. Această afecţiune se manifestă în principal prin timiditate excesivă şi izolare de persoanele din jur. [...] Dr. Alexandru Paziuc, medic primar la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, explica faptul ca `peste 60 la sută din internări se fac în cazul persoanelor cu depresie şi alcoolism, acestea fiind urmate de cazurile de schizofrenie, principalul vinovat fiind stresul zilnic. Aceste tulburări depresive sunt strâns legate de problemele pe care le avem la serviciu`."

Depresia in crestere continua
"Psihologii atrag atenţia asupra faptului că depresia apare tot mai des şi în rândul copiilor ca urmare a stresului şi a suprasolicitării din partea unei familii hiperprotective, hiperambiţioase, care dezechilibrează evoluţia copilului. Tendinţa schizoidă poate apărea chiar după al doilea an de viaţă, deoarece copilul primeşte mesaje diverse precum "nu te iubesc dacă nu faci acest lucru", sau "nu eşti suficient de bun pentru a reuşi acest lucru". Atunci când copilul începe să ofere o tot mai mare importanţă părerii celor din jur referitoare la el, apare ten­dinţa dis­truc­tivă", a explicat psihotera­peutul Zenovia Paziuc."
Aceasta dupa ce am aflat de la inceputul materialului ca anual sunt diagnosticate aproximativ 23.000 de cazuri noi de depresie.
http://www.adevarul.ro/articole/un-roman-din-cinci-este-depresiv/345676


Munca in exces din prezent este pusa din nou in legatura de cauzalitate cu cresterea necontrolata a nefericirii intr-un reportaj al ProTV-ului din 24.01.2008.

"Munca în exces ne îmbolnăveşte de nervi, informează specialiştii în boli mintale. Conform unor studii date publicităţii de Ministerul Sănătăţii, în următorii ani, 46% dintre români vor cădea în depresie. Depresia îi loveşte în egală măsură şi pe bogaţi şi pe săraci. Grav este că, netratată, această boală ne face numai rău. Bărbaţii sunt predispuşi afecţiunilor cardiovasculare, iar femeile pot afla că au făcut cancer la sân. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii ştiu că tot mai mulţi dintre români au perioade de anxietate."
http://www.protv.ro/stiri/social/prea-multa-munca-duce-la-depresie.html


La randul sau, Monitorul de Neamt scria la 13 august 2007 ca romanii plecati la munca in strainatate, fie ca ramasesera someri dupa 1989, fie din dorinta de a se imbogatii, prezinta un risc accentuat de a se imbolnavi mental: "Romascanii si, în special, femeile care se întorc din strainatate cu afectiuni psihice grave nu mai reprezinta de mult o noutate pentru medicii specialisti din cadrul Sectiei psihiatrie, care au definit, în noul, „sezon“, problemele psihice ale acestora drept „sindromul stramutarii“. Chiar daca exodul locuitorilor urbei musatine în statele Comunitatii Europene a debutat în masa cu peste 15 ani în urma, numarul cazurilor de depresii cu debut în strainatate este în crestere, de la an la an. [...] Asta, pe lînga cîstigurile care, în opinia celor ramasi acasa, îi motiveaza sa lucreze în strainatate, fara însa ca sa ia în calcul cam ce suporta un romascan plecat pe meleaguri straine."
http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia=20070813&pagina=4&articol=13638

Ce inseamna ca anual apar diagnosticate 23.000 de cazuri noi de depresie in Romania (numarul cazurilor reale putand fi chiar mai mare, din moment ce nu avem garantia ca absolut toate sunt diagnosticate)? Inseamna ca actualul regim capitalist, caracterizat prin saracirea crunta a unora, prin dorinta perpetua a altora de imbogatire, deci de munca in exces si ambitii sociale, este un climat daunator unui trai normal si fericit. Egalitarismul, care sustine repartizarea unor venituri suficiente tuturor, intarirea legaturilor sociale prin disparitia inegalitatilor, asigurarea unui timp liber sporit prin descurajarea imbogatirii si muncii in exces, descurajare care inseamna si renuntarea la ambitiile amintite, poate asigura o astfel de atmosfera sociala sanatoasa. Ca sa este ne putem convinge si din statisticile care arata ca numarul de depresivi s-a dublat fata de anul 1989, an considerat de varf in privinta neajunsurilor din ceausism:

Depresivii, de doua ori mai multi decat inainte de 1989
"
Numarul romanilor care sufera de depresii, precum si al schizofrenicilor s-a dublat fata de anul 1989, ritmul de viata prea agitat fiind principala cauza a acestui fenomen, a declarat presedintele Fundatiei Estuar, Cristian Andrei, prezent la Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale. [...] Evenimentul pune in acest an accentul pe constientizarea populatiei asupra riscurilor privind inmultirea cazurilor de persoane care sufera de boli psihice si asupra cresterii cazurilor de suicid. Potrivit presedintelui Fundatiei Estuar, numarul bolnavilor psihici creste, de la an la an, ritmul tot mai acelerat al vietii sociale fiind principala cauza care a condus la aceasta situatie. Medicul Cristian Andrei a aratat ca, daca in 1989, o suta de romani din o mie sufereau depresii, astazi numarul lor este dublu, acest lucru fiind valabil si in cazul schizofreniei."
Articol aparut in ziarul Ziua la 11.10.2006: http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-10-11&id=208889

Se confirma: capitalismul inseamna imbogatirea bogatilor si saracirea saracilor

La 9 august 2007 in revista on-line Science Daily a aparut un articol intitulat sugestiv „Wealth Gap Is Increasing, Study Shows — The rich really are getting richer and the poor are getting poorer, a new University of Michigan study shows.”
Iata la ce concluzii au ajuns autorii studiului, adica Frank Stafford (senior research scientist at ISR and director of the Panel Study of Income Dynamics) si economista Elena Gouskova.

„The study---the most recent available analysis of long-term wealth trends among U.S. households---is based on data from the Panel Study of Income Dynamics, conducted by the U-M Institute for Social Research (ISR) since 1968.
Over the last 20 years, the net worth of the top two percentile of American families nearly doubled, from $1,071,000 in 1984 to $2,100,500 in 2005. But the poorest quarter of American families lost ground over the same period, with their 2005 net worth below their 1984 net worth, measured in constant 2005 dollars.
The poorest ten percent of families actually had a negative net worth---more liabilities than assets. The poorest 5 percent of American households had a negative net worth of a little more than $1,000 in 1984, compared to nearly $9,000 in 2005.
"These findings show that the wealth gap is increasing steadily," said Stafford. (...) Both white and black families had lower rates of participation in the stock market, but the rate of decline was stronger among black families. Slightly over six percent of black families owned stocks in 2003, compared with 5.3 percent in 2005---an 18 percent decline. Among white families, the percent owning stocks fell from 32 percent to 28 percent during the same period---a 12 percent drop.
Overall, the rate of non-collateralized, short-term debt---unpaid credit card balances, student loans, and medical or legal bills---rose two percent during the period.”
http://www.sciencedaily.com/releases/2007/08/070807171936.htm

Iata deci cum intr-o tara reprezentativa pentru traditia capitalista, SUA, lucrurile se petrec dupa cum am mai spus: bogatii tot mai bogati, saracii tot mai saraci. Asadar, se poate afirma pe drept cuvant ca sistemul capitalist, liberal, este avantajos doar pentru cei deja cu bani, insa daunator (nu doar neutru) pentru restul. Altfel spus, este un sistem anti-natural, din moment ce, dupa cum am vazut, pentru a spori fericirea si satisfactia generala, veniturile societatii trebuiesc canalizate de la cei mai bogati (pentru care banii in plus nu mai aduc plusuri relevante de fericire) catre cei mai saraci (pentru care noi venituri inseamna o sursa evidenta de fericire).

Monday, March 24, 2008

Negativele efecte ale inegalitatilor de venit si ale competitiei

Societatea capitalista este caracterizata de, printre altele, doua realitati: inegalitati de venit si competitie, ambele nascute din factorul care este subiectul central al atacurilor de pe acest blog, dorinta de inavutire.
Ca sa intelegem o data in plus ca efectele acestor doua trasaturi ale capitalismului sunt nocive pentru indivizi, vom urmari concluziile trase de trei cercetatori intr-un studiu publicat recent.
Astfel, in textul „The global impact of income inequality on health by age: an observational study”, publicat in British Medical Journal, 2007;335:873 (27 October), Danny Dorling, professor of human geography, Richard Mitchell, reader in health inequalities si Jamie Pearce, co-director, au cercetat efectele pe care competitia si inegalitatile de venit le au asupra populatiilor lumii, folosindu-se de datele referitoare la 126 de tari.
Concluziile lor? O atmosfera in care cooperarea in locul competitiei si un grad ridicat de egalitarism in locul actualelor defierente de venit este mai prietenoasa fata de indivizi, sporindu-le inclusiv viata si imbunatatindu-le sanatatea. Cateva pasaje relevante:

Ce se stia pana la momentul articolului
„Many studies of the potential impact of inequalities in income on health outcomes have been undertaken in recent years. Some have claimed that the apparent association between greater income inequality in a nation with higher mortality may be an artefact, but the weight of recent evidence has pointed towards it being a real effect. In rich nations, the most prominent hypothesis is that the psychosocial stress of being in a relatively low position within a social and economic hierarchy leads to physiological harm.
Most studies of this relation have focused on wealthier nations. In such nations, being among the poorest in society is usually no longer a situation adverse enough to threaten life directly through mechanisms such as malnutrition, poor sanitation, and poor shelter—as is often the case in poorer nations of the world. However, it has recently been suggested that the effect of social inequalities on health is important worldwide, not just in affluent nations.”

Relele competitiei
„(...) there is an age related mechanism that results in higher mortality being experienced in societies where there is greater social competition, all else being equal. Higher rates of income inequality tend to reflect more competitive rather than more cooperative societies. Whatever the mechanism that results in harm from competition (or protection from cooperation), it has its strongest effects in early to middle adulthood. (...) because humans are social animals, human health is best protected when people cooperate.”

Concluziile articolului
„(...) social inequalities as reflected through unequal incomes are damaging to health for those living in both rich and poor nations, and the direct mechanisms for such damage are likely to vary by area. Psychosocial stress is unlikely to be the only route by which income inequality damages health. However, the underlying mechanism may be similar—that, because humans are social animals, human health is best protected when people cooperate. (...) Income inequality is associated with higher mortality levels in all nations worldwide, not just affluent ones, but the effects are more pronounced at different ages. Although the direct mechanisms that operate are likely to be different between different countries, there does not seem to be a beneficial impact of social inequality on health anywhere.”

Asadar nu exista niciun factor pozitiv care sa fie asociat cu existenta inegalitatilor de venit in societate, in schimb exista indicatori esentiali, precum sanatate si longevitate, care sunt afectati advers de acestea. Un motiv in plus sa acceptam egalitarismul, al carei principal avantaj este stoparea goanei dupa avere si consumerismului.
Articolul citat poate fi gasit integral la adresa: http://www.bmj.com/cgi/content/full/335/7625/873

Saturday, March 22, 2008

Imbogatirea personala, contrara naturii umane

La 20 ianuarie 2008, scriam pe acest blog, in postarea numita "Banii aduc fericirea... cand sunt donati", ca singurul mod in care banii sporesc fericirea personala este atunci cand ei sunt donati. Zilele trecute a aparut un nou studiu care confirma exact acelasi lucru:

Altruismul, parte a naturii umane

"Researchers at the University of British Columbia and the Harvard Business School have found that it's possible to buy happiness after all: when you spend money on others. In a series of studies, UBC Asst. Prof. Elizabeth Dunn found that individuals report significantly greater happiness if they spend money "pro-socially" -- that is on gifts for others or charitable donations -- rather than spending on themselves. Her findings will appear in the March 21 edition of the journal Science. [...]
"Regardless of how much income each person made," says Dunn, "those who spent money on others reported greater happiness, while those who spent more on themselves did not." The study also measured the happiness levels of employees at a firm in Boston before and after they received their profit-sharing bonus, which ranged between $3,000 and $8,000.
What affected the employees' happiness, says Dunn, was not so much the size of the bonus but how they spent it. The employees who devoted more of their bonus to gifts for others or toward charity consistently reported greater benefits than employees who simply spent money on their own needs."
http://www.sciencedaily.com/releases/2008/03/080320150034.htm

Despre acelasi studiu a scris si ziarul Evenimentul Zilei in articolul "Banii aduc fericirea... daca ii daruiesti", de Nadia Olaru: http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/796539/Banii-aduc-fericirea-daca-i-daruiesti/

Capitalismul, contrar naturii umane

Asadar, indiferent de nivelul venitului, ceea ce sporeste fericirea este cheltuirea banilor in folosul altora. In plan socio-politic, aceasta confirmare a naturii altruiste umane dovedeste ca sistemul capitalist, care promoveaza individualismul, inavutirea personala si competitia intre oameni este o oranduire anti-naturala.
Dupa cum a explicat Gerald Cohen, doctor in stiinte politice la Universitatea din Oxford, capitalismul si al sau mercantilism, dublate de cautarea inavutirii personale nu face decat sa slabeasca relatiile intercomunitare si sa descurajeze altruismul.

"I mean here by ‘community’ the anti-market principle according to which I serve you not because of what I can get out of doing so but because you need my service. This is anti-market because the market motivates productive contribution not on the basis of commitment to one’s fellow human beings and a desire serve them while being served by them, but on the basis of impersonal cash reward. The immediate motive to productive
activity in a market society is typically some mixture of greed and fear….In greed, other people are seen as possible sources of enrichment, and in fear they are seen as threats. These are horrible ways of seeing other people, however much we have become habituated and inured to them, as a result of centuries of capitalist development."

Articolul lui Cohen din care am citat se numeste "Back to Socialist Basics" si a aparut in numarul din sept.-oct. 1994 in New Left Review. Poate fi descarcat integral de la adresa: http://www.ssc.wisc.edu/~wright/ERU_files/Cohen--basics.pdf

Iata deci cum capitalismul loveste in practica in doua dintre cele mai importante surse de satisfactie personala, relatiile interumane si altruismul, incurajand in schimb individualismul, atomizarea sociatetii si inavutirea personala, toate incapabile de a spori fericirea. Putem conclude, deci, ca sistemul capitalist este contrar naturii umane. O societate ghidata dupa principiul "de la fiecare dupa capacitati, pentru fiecare dupa nevoi" pare mult mai conforma cu inclinatiile noastre firesti.

Thursday, March 20, 2008

O faimoasa obiectie fata de egalitarism, desfiintata

O obiectie des intalnita fata de egalitarism decurge dupa cum urmeaza: daca toata lumea castiga la fel, atunci ce motiv mai poate avea cineva sa invete ca sa devina avocat, de pilda, in loc de sofer?
Inspirandu-ma dintr-un articol publicat pe saitul Miscarii Egalitariste Australiene, raspunsul pe care il voi da decurge, pe scurt, dupa cum urmeaza:

1. oamenii prefera oricum sa ocoleasca munca fizica, implicata de multe ori in actiuni considerate ca "te pateaza" sau "te murdaresc", la propriu, si repetitive.
2. meseriile intelectuale pot fi efectuate si de oameni in etate, sa zicem de 40-50 de ani, insa cele fizice mai greu. De aceea, meseriile intelectuale raman preferabile chiar si daca sunt platite la fel.
3. in tari egalitariste precum fosta URSS existau 3,5% medici din populatia totala, fata de doar 1,5% din tari capitaliste ca Australia contemporana, deci egalitarismul nu descurajeaza meseriile intelectuale.
4. educatia si aflarea de lucruri noi in cadrul invatamantului superior sunt bunuri in sine de care cei cu pregatire superioara beneficiaza, astfel incat e irational sa-i mai compensam suplimentar si financiar.
5. in timp ce studentul invata, soferul, de pilda, presteaza si el o activitate, o munca, ba chiar aceasta are deja rezultate directe benefice pentru societate si, prin contributia sa, muncitorul il sustine inclusiv pe student in facultate.
6. mentalitatea ca munca intelectuala e superioara celei fizice este in buna masura implementata de societatea actuala din copilarie si de aceea este considerata ca fiind de la sine inteleasa, situatie care se va schimba in egalitarism.
7. multi oameni se nasc cu aptitudini si inclinatii spre studiu, deci faptul ca ei devin intelectuali ulterior va fi o alegerea fireasca pentru ei chiar si fara sa fie motivati baneste in plus.
8. egalitarismul are avantajul ca atunci cand toti castiga la fel, sa nu mai apara fenomenul, prezent in capitalism, ca multi oameni sa-si ignore aptitudinile lor in cautarea unei slujbe banoase. Astfel, fiecare va fi incurajat sa-si caute slujba in functie de vocatie.
9. chiar daca presupunem ca munca intelectuala ar fi superioara celei fizice, oricum e greu de crezut ca este firect ca un avocat sa castige de 1-20-30 de ori mai mult decat un muncitor, asa cum se intampla in capitalism, astfel incat oricum o micsorare a diferentelor e de dorit.
10. chiar daca ar fi nedrept in egalitarism ca un avocat sa castige la fel cu un sofer, in capitalism oricum multi daca nu chiar majoritatea muncitorilor sunt platiti mai putin decat merita, fiind exploatati de patroni. Deci chiar daca egalitarismul ar favoriza o nedreptate, el repara multe alte nedreptati.
11. chiar daca ar fi nedrept in egalitarism ca un avocat sa castige la fel cu un sofer, se stie ca in societatile ce permit inegalitati de venit oricat de mari, mortalitatea, infractionalitate, nefericirea, stresul cresc si chiar exista dovezi ca pana si mediul inconjurator are de suferit. Totodata, exista riscul ca indivizii fara scrupule sa faca orice pentru a se imbogati, si cel de a se crea o clasa ultra-bogata care sa transforme societatea intr-o plutocratie. Astfel, egalitarismul e per-total preferabil, mai ales pentru ca astfel se pune capat competitiei irationale banesti si consumerismului. Mai mult, atunci cand nimeni nu mai are voie sa detina proprietati peste nivelul admis, va scadea si coruptia, caci nimeni nu va mai risca sa se lase mituit stiind ca averea in plus ii va fi confiscata indiferent daca sau nu este dovedit in flagrant.
12. daca presupunem ca totusi se poate demonstra ca o slujba este mai usoara de facut decat altele, atunci in egalitarism, unde ele ar fi platite la fel ca cele mai dificile, se pot pune obstacole pentru a impiedica un numar disproportionat de mare de oameni sa le obtina. De pilda, aceste locuri de munca le vor reveni cu prioritate persoanelor mai in varsta care au efectuat o buna parte din viata muncile mai dificile, sau persoanelor cu dizabilitati.

Pentru mai multe explicatii detaliate fata de aceste puncte, a se citi:
http://www.aem.org.au/whybealawyer.htm

Ce a ajuns presa in capitalism

O critica des intalnita a regimului antedecembrist este ca libertatea de exprimare era viciata de cenzura iar faptele ajungeau distorsionate, daca nu de-a dreptul mincinoase, la public. Daca sau nu este asa, e o alta discutie, insa ce uita acesti critici este ca (si) in capitalism presa este supusa abuziurilor si plina de minciuni, sub presiunea banului si marketingului. O spune o editorialista de la un ziar central, Evenimentul Zilei:

"Deontologia a fost învinsă de marketing. Pe câmpul de luptă a căzut şi credibilitatea presei. Tirajele şi ratingul scad, dar vinovaţii sunt căutaţi în altă parte. Diagnosticul incorect atrage după sine terapii greşite. La noi se tratează cu populism mediatic în doze de şoc.

Populismul mediatic - satisfacerea dorinţelor audienţei cu ignorarea intereselor reale ale acesteia - are mai mult succes în societatea-spectacol, cum îi spune Emil Hurezeanu, decât cel politic asupra căruia spectatorii sunt deja avertizaţi. Politicianul este ascultat cu neîncredere, în faţa jurnalistului publicul lasă garda jos. În spaţiul autohton se manifestă prin pseudoeroism sau prin deriziune. Pseudoeroul, jumătate jurnalist - jumătate politician, este lesne de identificat. Prezent pe toate posturile TV, el nu exprimă opinii pe baze factuale, nu are dubii. Emite sentinţe şi împarte dreptatea în numele poporului, face judecăţi globale, vede macro şi simte monstruos. Deriziunea, mai subtilă, converteşte în vodevil ieftin orice subiect serios. Însăşi presa este luată în derâdere în emisiunile dedicate ediţiilor zilnice ale ziarelor de Antena 3 şi, la concurenţă, de Realitatea TV.

Genurile jurnalistice au fost şi ele îmbogăţite cu ştirea-farsă. Două exemple recente: articolul din „Jurnalul Naţional“ despre o Elena Băsescu care a primit locuinţă de la stat de la primarul Traian Băsescu şi anunţul demisiei lui Adrian Năstase din fruntea Consiliului Naţional al PSD la Realitatea TV."

Iata deci o noua dovada ca actualul sistem capitalist, departe de a fi transparent sau democrat, este supus unui stapan atotputernic ce introduce cenzura si minciuna la ordinea zilei. Libertatea presei, mult trambitata de capitalisti, se dovedeste a fi o farsa. Editorialul din care am citat poate fi gasit la adresa:
http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/796329/EDITORIALUL-EVZ-Un-nou-gen-jurnalistic-stirea-farsa/

Wednesday, March 19, 2008

New York Times ne da dreptate

Un editorial recent din The New York Times, datat 12 noiembrie 2007 si semnat de Eduardo Porter, confirma cele spuse de mine aici: banii (si implicit placerile costisitoare) nu sporesc fericirea, fericirea e sporita de satisfactii ieftine ori gratuite dpdv financiar ca timpul liber ori compania celor apropiati. Urmarile socio-politice ale acestor stari de fapt sunt descurajarea muncii in exces si redistribuirea veniturilor de la bogati la saraci.

"Most disconcerting, happiness seems to have little relation to economic achievement, which we have historically understood as the driver of well-being. A notorious study in 1974 found that despite some 30 years worth of stellar economic growth, Americans were no happier than they were at the end of World War II. A more recent study found that life satisfaction in China declined between 1994 and 2007, a period in which average real incomes grew by 250 percent.

Happiness, it appears, adapts. It’s true that the rich are happier, on average, than the poor. But while money boosts happiness, the effect doesn’t last. We just become envious of a new, richer set of people than before. Satisfaction soon settles back to its prior level, as we adapt to changed circumstances and set our expectations to a higher level.

Despite happiness’ apparently Sisyphean nature, there may be ways to increase satisfaction over the long term. While the extra happiness derived from a raise or a winning lottery ticket might be fleeting, studies have found that the happiness people derive from free time or social interaction is less susceptible to comparisons with other people around them. Nonmonetary rewards — like more vacations, or more time with friends or family — are likely to produce more lasting changes in satisfaction.

This swings the door wide open for government intervention. On a small scale, congestion taxes to encourage people to carpool would reduce the distress of the solo morning commute, which apparently drives people nuts.

More broadly, if the object of public policy is to maximize society’s well-being, more attention should be placed on fostering social interactions and less on accumulating wealth. If growing incomes are not increasing happiness, perhaps we should tax incomes more to force us to devote less time and energy to the endeavor and focus instead on the more satisfying pursuit of leisure.

One thing seems certain, lining up every policy incentive to strive for higher and higher incomes is just going to make us all miserable. Happiness is one of the things that money just can’t buy."

Articolul, intitulat "All They Are Saying Is Give Happiness a Chance", se gaseste la: http://www.nytimes.com/2007/11/12/opinion/12mon4.html?_r=2&oref=slogin&oref=slogin

Acelasi editorialist a publicat in 2006 un alt articol pertinent, in care evidentiaza o aberatie tipica sistemului capitalist: bogatia creste, dar salariile oamenilor muncii stagneaza ori scad. Astfel, banii se duc tot mai mult spre cei care deja ii au in exces, in schimb cei care au cel mai mult nevoie de ei sunt dati laoparte.

"JOB growth is starting to slow, and wages are barely keeping up with inflation. Five years into a relatively robust economic expansion, it’s understandable that many American workers feel that they are not getting their fair share of the pie.

In fact, the share of the economy devoted to workers’ wages and benefits has eroded in the United States over the last five years. But if it’s any consolation, the trend for workers in other rich industrial nations isn’t much better.

The portion of the economy going to the workers in wages and benefits is perhaps the broadest measure of the workers’ share of economic growth. The numbers are based on how many workers are employed and how much they are paid for their toil.

In the United States, this economic slice, including wages, health insurance and pension benefits, declined 2.5 percentage points from 2000 to 2005, to 56.5 percent of gross domestic product, according to the United States Bureau of Economic Analysis.

Workers in some countries have lost even more. According to data from the Organization for Economic Cooperation and Development, the forum of industrialized countries, the workers’ share of gross domestic product in Germany fell 3.1 percentage points over the last half-decade. In Japan, the decline was 3 points.

Over all, the workers’ share of the economy fell in 4 of the Group of 7 industrialized nations.

The recent declines are hardly atypical. While there have been some periods when the workers’ share has risen, the overall trend since the 1970’s has been downward in most industrialized countries."

Pentru mai multe, a se vedea articolul "After Years of Growth, What About Workers’ Share?", la adresa: http://www.nytimes.com/2006/10/15/business/yourmoney/15view.html?_r=1&ref=business&oref=slogin

Tuesday, March 18, 2008

Gainarii capitaliste

Un articol scurt dar sugestiv despre furtisagurile, magariile si inselaciunile capitalistilor occidentali si autohtoni a aparut in ziarul 7plus din 13.03.
Autorul se refera la sperantele romanilor fata de bunastarea si bunele intelntii pe care asa-zisii investitori straini ar fi trebuit sa le aduca in Romania si la modul brutal in care acestea au fost curmate. In realitate, capitalistii din vest n-au facut decat sa profite (astia mai stiu si altceva?) de naivitatea noastra si sa ne tepuiasca, fraiereasca si fure in bunul stil capitalist. O buna parte din vina pentru aceasta situatie rusionasa si paguboasa o poarta si apetitul irational, imbecil de mare al semenilor nostri mioritici pentru "shopping", consumerism si alte momeli si aberatii create in laboratoarele de marketing corporatist.

"Gainarii occidentali si fraierii romani
Ani la rind i-am asteptat pe occidentali pe piata româneasca, ani la rind am asteptat sa beneficiem de produsele si serviciile la care odinioara doar visam. Occidentalii au venit, iar românii, plini de pasiune au dat iama prin produsele si serviciile acestora.
Mare teapa! "Promotii", "reduceri" de pret, reclame mincinoase, contracte paguboase pentru stat - toate acestea descriu cel mai bine afacerile unor multinationale cu apucaturi de gainari. Pentru retailerii veniti pe plaiuri mioritice, România este un adevarat "El Dorado", precum scria presa occidentala anul trecut. Si, intr-adevar, in România se bat pe piata branduri care pina acum nici nu ar fi visat sa se concureze pe pietele europene. "Foamea" de cumparaturi a românilor, snobisnul consumatorului bastinas au facut ca pe aceeasi "strada" sa apara peste noapte mari centre comerciale. Tocmai apetitul exagerat al românului atunci cind vine vorba despre shopping a facut ca si profiturile retailerilor din România sa fie mai mari decit in tarile de origine.
Si pentru ca românul cumpara orice in orice conditii, domnii comercianti au profitat de acest lucru. Astfel am ajuns ca pe un produs cumparat de la buticul din colt sa dam mai putin decit pe unul aflat in promotie la Carrefour sau Cora. Iar exemplul se aplica pentru toti ceilalti retaileri. Pe de alta parte, nu putini au reclamat diferente semnificative intre preturile de raft si preturile achitate la casa unor hipermarketuri.

Retailerii spun ca este vorba de derapaje pur tehnice, dar noi credem ca este vorba de o pura gainarie. Daca pentru un cumparator un leu nu inseamna mare pierdere, pentru un retailer, milioanele de cumparatori se traduc in profituri uriase. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca de cele mai multe ori, promotiile desfasurate de retaileri sub forma de reduceri de genul "doua produse la pret de unul" sint tot cirlige de agatat fraierii. Pentru ca pretul promotiei este de fapt pretul real al celor doua produse si in nici un caz al unuia singur. De unde are românul bani ca sa cumpere ca o termita, in conditiile in care salariul lui este la doar 20% din salariul unui german de exemplu? Simplu: prin credite. Luate evident, tot de la mari companii straine venite in România. Si in acest caz românul este luat de fraier, cum se zice. Dobinzile promovate la credite sint nu de putine ori duble fata de aceleasi credite acordate in tarile UE."

Sa nu ne mai lasam deci fraieriti, pacaliti si "facuti" de aceste hiene cu fata umana, ci sa ne ferim cat mai mult de hiper-super-marketuri, de credite la bancile capitaliste si, in general, de cumparaturi peste nevoile fundamentale.

Articolul poate fi citit integral de la adresa http://www.7plus.ro/?arhiva=13/03/2008&id=3439
E chiar indicat sa-l cititi integral, caci cuprinde si alte exemple de inselatorii capitaliste.

Monday, March 17, 2008

Sa-i impozitam la sange pe bogatasi

Mirko Bagaric este profesor-doctor in drept la Universitatea Deakin din Australia. La randul sau, James McConvill este doctor in drept si a activat, printre altele, ca senior-lector in drept la Universitatea La Trobe din Melbourne.
In anul 2005, cei doi au publicat in publicatia academica Pittsburgh Tax Review, Vol. 2, Nr. 2, pp. 65-91 un articol intutulat „Stop Taxing Happiness: A New Perspective on Progressive Taxation”.

Sumarul articolului
Articolul argumenteaza in favoarea taxarii consistente a bogatasilor. Argumentul decurge dupa cum urmeaza: 1. studiile empirice recente demonstreaza ca banii au un efect limitat asupra fericirii. 2. banii sporesc consistent fericirea doar a celor de sub pragul saraciei. 3. oamenii bogati nu sunt mai fericiti pentru ca au bani in exces. 4. deci averile bogatilor trebuiesc impozitate cat mai mult, iar banii astfel rezultati sa ajunga la cei de sub pragul saraciei.

In cuvintele autorilor
„In a paper which is shortly to be published in the Pittsburgh Tax Review, we contend that a wholesale reform to tax law and policy is necessary. We base our proposal on emerging empirical evidence on what makes individuals happy (the new ‘happiness movement’ was the subject of a special issue of Time magazine in January 2005). This evidence highlights that there are common factors that have emerged about what contributes to (or detracts from) the happiness of individuals – which is important given that happiness is the ultimate human objective. While noting the diversity in the range of activities through which people choose to express themselves, the studies show that at the base we are not that different after all.”

Ce ii face fericiti pe oameni
„We can now confidently identify the things that make people happy. These include enjoying a high degree of liberty, so that people are free to pursue their individual goals, a sense of participation and control in the activities that one engages in, close personal relationships and good health. We also know some things that do not make us happy. One of these, generally speaking, is money.
The extent to which money impacts on human happiness is as follows:

(i) People that are very poor are unhappy because they cannot afford the basic necessities of life;

(ii) Extra money in excess of that which is necessary for a person to have an average standard of
life has no meaningful impact on happiness;

(iii) Large wealth disparities cause unhappiness for the less well off (due to what psychologists refer to as ‘reference anxiety’- or more commonly, ‘Keeping up with the Joneses’); and

(iv) The unbridled pursuit of wealth is detrimental to happiness.

These premises have telling implications for the manner in which taxation is raised and also some implications concerning taxation expenditure. First, it is important that every citizen in the community has means that are sufficient for them to afford the essentials of life. Thus, we must continue to raise taxation.”

Bogatasii trebuie sa plateasca mult mai mult
„Secondly, the rich should pay more tax. A lot more. Why? Simply because they can and they derive no actual advantage (in happiness terms) from their wealth – which can be used far more effectively to support the poor. The rich might think that money is important to them, but this is misguided and as a community we should not let such delusions guide important social policy.
This approach may have the effect of discouraging people to earn vast sums of money and thereby diminish the economic output of a nation. There is some evidence that the rich vote with their feet and avoid high taxing nations. However, this risk should not weigh so heavily as to play an influential role in taxation policy. As is now evident, a few dollars less in a community will not diminish net happiness. Moreover, less 'mega-wealthy' individuals in a community will mean less scope for unhappiness stemming from wealth disparity and the materialist pursuit of more wealth by the already wealthy. Thus, encouraging the mega wealthy to earn less or leave the jurisdiction is probably a good thing for the community in question.”

Prezentarea de mai sus a aparut pe saitul publicatiei Lawyers Weekly si poate fi gasita la adresa:
http://www.lawyersweekly.com.au/articles/Stop-taxing-happiness-A-new-perspective-on-progressive-taxation_z66580.htm

Thursday, March 13, 2008

Tarile bogate le dauneaza celor sarace

Redistribuirea veniturilor de la cei bogati la cei saraci are o logica si o justificare pe cat de simpla, pe atat de convingatoare: odata depasit pragul saraciei, banii in plus, oricat de multi, nu au un impact relevant asupra fericirii, insa pentru cei aflati sub acest prag, o suma de bani, fie ea si moderata, le sporeste consistent fericirea.

Aceasta filosofie este valabila inclusiv la nivel de state, insa, dupa cum voi arata imediat, ea mai beneficiaza de un argument justificativ puternic.

In studiul lor „The debt of nations and the distribution of ecological impacts from human activities”, nu mai putin de zece specialisti in economie si probleme de mediu demonstreaza ca din cauza activitatilor si poluarii din tarile bogate, cele sarace au imens de pierdut. Astfel, statele bogate cauzeaza, mentin si sporesc in buna masura saracia in tarile lumii a treia.
Mai exact, cercetatorii explica acesta relatie cauzala prin aceea ca poluarea intensa a statelor puternic industrializate distruge, de pilda, stratul de ozon. Drept urmare, au loc fenomene meteo extreme si deosebit de severe, precum inundatii ori seceta prelungite. Acestea la randul lor atrag, pe langa pagube materiale insemnate, numeroase boli infectioase, iar tarile sarace ori in curs de dezvoltare sunt incapabile de a face fata unor asemenea probleme, spre diferenta de cele dezvoltate.

Dupa cum se scrie intr-un articol introductiv despre studiul amintit:

"The environmental damage caused by rich nations disproportionately impacts poor nations and costs them more than their combined foreign debt, according to a first-ever global accounting of the dollar costs of countries' ecological footprints. [...] "At least to some extent, the rich nations have developed at the expense of the poor and, in effect, there is a debt to the poor," said coauthor Richard B. Norgaard, an ecological economist and UC Berkeley professor of energy and resources. "That, perhaps, is one reason that they are poor. You don't see it until you do the kind of accounting that we do here." [...] "Low-income countries will bear significant burdens from climate change and ozone depletion. But these environmental problems have been overwhelmingly driven by emission of greenhouse gases and ozone-depleting chemicals by the rest of the world," Srinivasan said."

Articolul din care am citat este scris de Robert Sanders, de la Universitatea din Berkely, California: http://www.berkeley.edu/news/media/releases/2008/01/22_ecosystem.shtml

Studiul in sine poate fi citit integral la adresa:
http://www.pnas.org/cgi/reprint/0709562104v1

In introducerea articolului se scrie: "Adjusting impact valuations for different standards of living across the groups as commonly practiced, we find striking imbalances. Climate change and ozone depletion impacts predicted for low-income nations have been overwhelmingly driven by emissions fromthe other two groups, a pattern also observed for overfishing damages indirectly driven by the consumption of fishery products. Indeed, through disproportionate emissions of greenhouse gases alone, the rich
group may have imposed climate damages on the poor group greater than the latter’s current foreign debt. Our analysis provides prima facie evidence for an uneven distribution pattern of damages across income groups."

Despre studiul in discutie s-a scris si in presa romana. In suplimentul Adevarul Verde din 24 ianuarie 2008, Livia Cimpoieru scrie in articolul "Bogatii polueaza, saracii platesc":

"Pagubele produse de ţările bogate asupra mediului înconjurător se ridică la 1.800 miliarde de dolari. Un studiu al cercetătorilor americani arată că există diferenţe uriaşe între pagubele ecologice produse în ţările bogate, care au accentuat încălzirea climatică prin poluare, şi cele pe care le suportă ţările sărace, în special datorită diferenţelor de Produs Intern Brut.
De pildă, în timp ce Bangladesh-ul se scufundă sub ape, Olanda, care a investit în măsuri de protecţie, n-a pierdut nicio palmă de pământ. Autorii studiului, un grup de specialişti în economie de la Universitatea California, afirmă că nivelul de trai foarte ridicat al Occidentului este menţinut în primul rând prin nerecunoaşterea acestor uriaşe „datorii ecologice" faţă de ţările în curs de dezvoltare."
http://www.adevarul.ro/articole/bogatii-polueaza-saracii-platesc/338900

Ce concluzii trebuie sa tragem de aici?

1. ca se impune o distribuire a bogatiilor de la tarile dezvoltate la cele sarace, din motive nu doar strict utilitariste, dar si deontologice.

2. capitalismul nu poate asigura unora un standard de viata ridicat decat abuzand de restul.

Tuesday, March 11, 2008

Societatea de consum omoara copilaria

Ziarul Evenimentul Zilei merita felicitat pentru exceptionala sa initiativa de a dedica subiectul principal, de prima pagina a numarului 5104, din 9 martie, problemei consumerismului. Articolul intitulat „Cum distruge societatea de consum copilaria”, semnat de Toni Dumitru, evidentiaza urmarile deosebit de nocive pe care le are aberatia numita „consumerism” asupra societatii in general si a copiilor in special.
Citez cateva fragmente relevante:

Transformaţi prematur în consumatori, copiii cad pradă depresiei şi complexului de inferioritate. Experţii avertizează că societatea de consum distruge copilăria. Copilăria toxică

(...) Influenţate de reclame, de modă şi de stilurile de viaţă promovate de media şi propagate de anturaj, noile generaţii se încolonează involuntar în tendinţele de consum, iar copilăria de astăzi are tot mai puţine puncte comune cu universul în care se formau copiii în urmă cu două decenii. Specialiştii atrag atenţia că asistăm la o comercializare a copilăriei, la transformarea copiilor în consumatori şi, în ultimă instanţă, la maturizarea precoce a celor mici, cu efecte catastrofale asupra echilibrului lor psihic. Sociologii au declarat copilăria „în pericol“ (sondaj UNICEF, 2005), „toxică“ (Palmer, 2006) sau „pe cale de dispariţie“ (Postman, 1994). (...)

Sub influenţa reclamelor şi a modelelor societăţii de consum, mulţi copii şi adolescenţi se transformă în consumatori obsedaţi să posede, dependenţi de bani şi de puterea volatilă pe care aceştia le-o asigură. Invadată de mercantilism, copilăria îşi pierde conţinutul şi e dominată de egoism, complexe şi de nefericire.”

In sectiunea intitulata sugestiv „Traind pentru a avea”, Toni Dumitru scrie: „Un studiu britanic despre copilăria modernă, „Good Childhood Inquiry“, realizat de The Children’s Society, confirmă că dorinţa copiilor de a avea mereu haine la modă şi cele mai noi jocuri de computer îi face pe aceştia să se simtă nefericiţi. Simptomele de depresie, anxietate şi alte tulburări psihice manifestate în faza copilăriei s-au înmulţit în ultimele două decenii, în prezent unul din zece copii înregistrând astfel de efecte, se arată în raportul publicat pe 26 februarie.”

Excelentul articol din EVZ nu este lipsit nici de interventii ale specialistilor autohtoni. Astfel, sociologul Hanibal Dumitrascu pune punctul de i cand declara:

* „Fenomenul de globalizare a capitalului, a producţiei de bunuri şi servicii, a condus şi la o globalizare a consumului, la universalizarea unor comportamente consumeriste. România se confruntă cu acest fenomen de câţiva ani buni, în pofida faptului că puterea de cumpărare a românului e mult mai scăzută decât în societatea occidentală“;

* „Societatea de consum gonflează producţia, inducând în mentalul colectiv ideea că prosperitatea şi accesul la resurse sunt posibile pentru oricine. Este o idee cu efect sedativ care dezarticulează, frânează capacităţile critice ale individului, îi invadează conştiinţa aidoma unui drog, creându-i dependenţă. În acest joc al dependenţei faţă de consum intră şi veriga cea mai slabă, care este copilul. Decizia de a cumpăra, de a intra în posesia obiectului proiectat de publicitate devine în cazul unui copil cu atât mai mult de neoprit, compulsivă“;

* „Educaţia, dimensiunea etică, morală a comportamentului şi a dorinţelor şi alegerilor noastre sunt singurele mijloace prin care ne putem creşte copiii în mod sănătos şi armonios”.


La randul sau, psihologul Bogdana Bursuc afirma:
* „Studiile arată că fiecare copil este expus anual la 40.000 de reclame comerciale. Modul în care ele sunt realizate le fac foarte atractive pentru copii şi evită prezentarea de informaţii despre produs. Ele utilizează sunete şi imagini care se schimbă rapid, efecte audiovizuale care atrag atenţia copiilor. De asemenea, se centrează pe prezentarea unei dispoziţii emoţionale plăcute (bucurie, distracţie) şi evită orice conţinut care implică luarea unei decizii raţionale“.

* „În mod frecvent, în ultimul timp oamenii sunt valorizaţi de către ceilalţi după o serie de indicatori externi: bunurile pe care le au, modul în care se îmbracă, alegerile pe care le fac“.

* În opinia psihologului, dependenţ a valorii propriei persoane de lucruri externe şi lipsa sentimentului de valoare personală în sine, independent de aceste lucruri, fac copiii mai vulnerabili la probleme de sănătate emoţională: „Această problemă este un efect, în parte, al comercializării şi globalizării, care ne învaţă alte valori“.


Ce invataminte e cazul sa tragem din articolul semnat de Toni Dumitru?
1. mania materialisto-consumerista, tipic capitalista a ajuns pana intr-acolo incat sa transforme pana si copilaria intr-o marfa, intr-un potential de mercantilism si profit;
2. consumerismul nu doar ca nu sporeste multumirea sau fericirea, ba chiar are efecte opuse;
3. reclamele TV trebuiesc reduse drastic si marginalizate, iar copiii trebuie feriti cu necesitate de tot ceea ce este considerat „valoros” in capitalism: imbogatire, lux, risipa, ghiftuire, vedetism, invidie, irationalitate.
Numai asa putem spera ca societatea de maine sa fie una sanatoasa, in loc de o aglomerare de indivizi egoisti, rosi de lacomie, complexe si nefericire.

Thursday, March 6, 2008

Romanii incep sa se destepte

In ciuda climatului socio-politic viciat de azi, iata ca tot mai multi romani incep sa inteleaga superficialitatea materialismului promovat de capitalism si sa se apropie de valorile cu adevarat demonstrate ca sporind fericirea.
Din ziarul Gandul de azi, 6.03.2008 aflam ca mentalitatea romanilor s-a schimbat, ei nemaivazand imbogatirea ori frumusetea fizica importante pentru bunastare si succes in viata.

"Dacă până nu de mult, românii asociau succesul numai cu bunăstarea materială şi influenţa, o cercetare recentă, realizată de Synovate, arată că mentalitatea românilor a suferit o modificare: 81% dintre cei 600 de respondenţi, cu vârste curpinse între 18 şi 64 de ani, sunt de părere că a avea succes înseamnă a fi apreciat, respectând regulile comunităţii. Acelaşi procent consideră că oamenii de succes sunt experţi în domeniu, în timp ce 78% asociază succesul cu depăşirea propriilor limite.

Calităţile necesare unui om de valoare nu mai sunt percepute a fi frumuseţea, influenţa sau puterea financiară, cât mai degrabă dorinţa de a reuşi, performanţa, deschiderea. Cercetarea Synovate arată că, pentru a reuşi, oamenii cred că trebuie să fie pasionaţi, să evolueze în permanenţă şi să creeze lucruri noi. Se remarcă, aşadar, o scădere a numărului celor care apreciază că succesul presupune a avea relaţii, a te „descurca“ sau a deţine multe lucruri de valoare.

Oamenii de succes au timp pentru hobby-uri

Principalele trăsături de personalitate ale unui om de succes sunt, conform cercetării, inteligenţa, ambiţia, optimismul, deschiderea. Un adevărat om realizat trebuie să fie de încredere. Un alt lucru interesant este faptul că românii nu mai asociază neapărat succesul cu achiziţia de lucruri luxoase sau investiţii în activităţi distractive, ci cu investiţia în propria persoană, prin participarea la seminarii sau conferinţe. Oamenii de succes au un stil de viaţă care le lasă şi timp pentru hobby-uri. [...] 27% dintre români găsesc modele de succes chiar în jurul lor, tendinţa de a căuta modele doar la cei bogaţi sau influenţi fiind diminuată. Totodată, se resimte nevoia unor modele reale, cele care au fost considerate până acum modele fiind din ce în ce mai contestate."
Articolul, semnat de Miruna Covaci, se afla la:
http://www.gandul.info/actualitatea/frumusetea-si-banii-nu-mai-aduc-succesul.html?3927;2434941

Intr-o alta publicatie, Compact, una dintre cercetatoarele autoare a studiului scrie ca "Nu mai e esential sa ai multi bani sau sa ai notorietate pentru a fi perceput ca om de succes - asta devine un model de anti-succes", a declarat Cristina Craciun, Research Executive al Synovate.

Grafic, succesul, in viziunea romanilor este atins prin urmatoarele trasaturi sau actiuni:Graficul a fost copiat de pe pagina ziarului Compact: http://www.compact.info.ro/index.php?section=articole&screen=articol&art_id=43549

Sa invatam de la poporul cubanez

Intr-un studiu intitulat "The subjective components of happiness and their attainment: a cross-cultural comparison between Italy and Cuba ", publicat in 2006 in revista academica Social Science Information, Vol. 45, No. 4, 601-630 si realizat de o echipa de cercetatori italieni, se arata ca locuitorii din Cuba socialista sunt mai fericiti si se considera mai impliniti decat cei din Italia capitalista.

Studiul debuteaza cu o trecere in revista a studiilor legate de fericirea natiunilor, in care se arata ca desi unele au inregistrat progrese importante in domeniul economic, fericirea si satisfactia oamenilor de acolo nu doar ca nu a crescut, ci chiar incepe sa scada.

"Although nowadays American citizens can acquire many more goods and resources than in the past, they do not seem to feel that their well-being and quality of life have improved. According to the statistics reported by Myers, the percentage of people who described themselves as ‘‘very happy’’ decreased from 35 percent in 1957 to 33 percent in 1998. Moreover, during the same period, data relating to other social indicators show, for example, that: the number of divorces doubled; suicides amongst adolescents tripled; episodes of criminal violence increased fourfold; compared with their grandparents, young Americans of today seem to have a much greater probability of suffering from depression and other associated conditions. It is interesting to note that the picture described above does not apply only to Americans. In line with results emerging from recent economic studies, it seems that it reflects the social and economic situation in other highly developed nations as well, such as Japan and several European countries (Blanchflower and Oswald, 2004; Christoph and Noll, 2003; Diener and Suh, 1997; Easterlin, 1995; Oswald, 1997)."

Dupa aceasta trecere in revista, cercetatorii subliniza diferentele dintre economiile si mentalitatile Italiei si Cubei:

"Italy is a society with a capitalist-type market economy centered on industry, the service sector and finance. Cuba, on the other hand, is a developing society with an economy linked to the socialist model which only marginally provides for private property and individual enterprise. Cuban industry is poorly developed and is directly controlled by the state; agriculture
and the service sector are very widespread and are also statecontrolled (Le Riverend, 1985).

[...] Evidence suggests that Italy has an essentially individualistic cultural orientation,
whereas Cuba is characterized by a collectivist-type structure."

Care este insa diferenta dintre cele doua tari in materie de satisfactie si fericire a populatiei?

Cubanezii, mai putin materialisti: "As can be seen, the categories cited by more than 50 percent of participants were health, family and money in Italy, whereas only health and family reached this percentage in Cuba."

Valorile pe care ambele esantioane le-au indicat ca sporind fericirea au fost cele non-materiale: sanatatea, familia si iubirea: "Taking into account the mean ranks of all happiness components listed above, the three categories considered to be most important by participants were, in the same order, health, family and love both in Italy (mean values ranging from 1.96 to 3.25) and in Cuba (mean values ranging from 2.16 to 2.86)."

Cubanezii se considera mai impliniti si mai fericiti decat italienii: "The results of the Student t test for independent samples showed that the Cubans believed, in a significantly greater measure than the Italians, that they had attained the components money, love, work, pleasant events, partner, and self-actualization [...] The descriptive analyses showed that the mean scores of overall happiness of the Italian sample and the Cuban sample were 7.36 and 6.01 respectively. Results of the comparison of the mean scores carried out with the Student t test showed that the Cubans considered themselves to be significantly happier than the Italians did. An interesting piece of data emerged from considering the percentage of participants who had an overall happiness score of 6 or more, a value which may be considered as an indicator of a sufficient level of acquired happiness: 82.6 percent of the Cuban sample reported a happiness score of this threshold value or above, compared with 58.6 percent of the Italian sample. The results of the chi-squared test, calculated on the frequency values, showed that this difference was statistically significant. [...] The fact that the Cuban participants consider themselves to be
happier than the Italian participants is supported by the results of the regression analysis, which showed that the best predictor of overall happiness was the fact of living in Cuba."

Asteptarile scazute cresc fericirea: "In order to explain this apparent contradiction, we can posit that the Italians aspire to much higher levels of material well-being and hedonism than the Cubans and therefore feel less satisfied for this reason. The Cubans, on the other hand, seem to
be able to obtain satisfaction and pleasure from the material resources at their disposal, from the possibilities of work offered by the socio-environmental context and the positive events which characterize their everyday lives, and to be more satisfied than the Italians with what they have.

Studiul poate fi citit integral la: http://ssi.sagepub.com/cgi/reprint/45/4/601

In concluzie, se verifica o data in plus ca nu bogatia materiala a unei tari este cea care sporeste fericirea si ca intr-o tara bogata satisfactia stagneaza ori scade odata cu cresterea pretentiilor si asteptarilor. Totodata, se verifica faptul ca si pentru locuitorii unei tari capitaliste, care pune accent pe imbogatire si posesiuni materiale, banii raman in coada prioritatilor, esentiale pentru fericire. Pe scurt, avem o noua dovada ca o tara capabila sa satisfacta nevoile de baza ale cetatenilor, dar care descurajeaza odata atins acest nivel imbogatirea si pune accent pe pastrarea sanatatii oamenilor si imbunatatirea relatiior sociale este pe drumul cel bun.

Tuesday, March 4, 2008

Cine munceste si cine se imbogateste in capitalism


Fie si aruncand o scurta privire pe doua articole postate azi pe yahoo! ne putem face o imagine exacta despre sistemul capitalist, cladit pe boala mentala numita „materialism” sau „foame de bani”. Pe de o parte, citim ca muncitorii americani muncesc din ce in ce mai mult, pana ajung sa nu mai aiba timp de odihna, pe de alta ca directorii, proprietarii si patronatul muncesc extrem de putin dar sunt rasplatiti financiar de zeci de ori mai mult. Iata asadar ce inseamna exploatarea in capitalism, iata cu se imbogateste o minoritate de oameni pe seama celor multi si iata cum sunt create inegalitatile de venit, ce nu pot decat sa destabilizeze societatea si sa o imparta in doua tabare rivale: cei care au din ce in ce mai putin si cei care au din ce in ce mai mult!

Americans are working harder on less sleep: poll
NEW YORK (Reuters Life!) - Steve Nichols, a middle manager at a technology company in Ohio, gets home late from work and spends most evenings sending work-related e-mails.

Like many other Americans he is working more and sleeping less which could have an impact on their professional and personal lives.
A new survey by the National Sleep Foundation shows people are spending an average of 4.5 hours each week doing additional work from home, on top of a 9.5 hour average work day.
While 28 percent of people questioned in the survey said their daytime sleepiness interferes with their daily activities at least a few days a month, 63 percent said they are likely to accept their sleepiness and keep going.
"There's enough data now to clearly show that if you're not sleeping enough, that's going to dramatically affect your performance and productivity," said Mark Rosekind, a former director of the Center for Human Sleep Research at the Stanford University Sleep Center who helped design the poll.
"People think if I can jam more hours in the day I'll get more done. That's not true," he added in an interview.
Although Nichols, 35, said he hasn't noticed any negative effects, his wife says he looks beat up and run down. The only time he catches up on his sleep is when he takes a vacation where his BlackBerry doesn't work.
"That removes the temptation," he said.
Nearly one third of the 1,000 people who took part in the telephone poll late last year said they fell asleep or were tired on the job in the past month, and 12 percent reported being late to work.
[...] The poll also showed that lack of sleep is affecting people's safety. Nearly 40 percent of people report nodding off or falling asleep while driving and 14 percent missed family events, work functions and leisure activities.
Almost one in four of those questioned admitted doing job-related work in the hour before going to bed at least a few nights each week, so it's no surprise that 20 percent are having less sex because they are too tired.”
http://news.yahoo.com/s/nm/20080303/lf_nm_life/sleep_survey_dc

Hard-working boss? Most employees disagree
NEW YORK (Reuters) - The vast majority of U.S. workers say they work much harder than the president of their firm, according to a new poll from employment advertising company Monster.

A full 77 percent of respondents argued they toiled longer and harder than the occupants of the corner office, the survey found.
Unscientific by the company's own admission, the poll findings speak nonetheless to a general sense in American society that the higher echelons have it too easy, getting paid a whole lot more form doing far less.
"Nowadays, with the ratio of CEO pay to the average worker exploding, feelings of disenfranchisement from not being compensated fairly are much more likely," said Steven Blader, assistant professor of management and organization's at New York University's Stern School of Business.
The results were based on 5,369 votes cast by website users on the Monster homepage. Only one vote per user is counted toward the final tabulation.”
http://news.yahoo.com/s/nm/20080303/od_uk_nm/oukoe_uk_usa_economy_slackers

Cat de actuale sunt, in aceste conditii, cuvintele din Manifestul Partidului Comunist: „Vă îngroziţi că vrem să desfiinţăm proprietatea privată. Dar în societatea voastră actuală proprietatea privată este desfiinţată pentru nouă zecimi din membrii societăţii; ea există tocmai datorită faptului că nu există pentru nouă zecimi. Ne imputaţi deci că vrem să desfiinţăm o proprietate care presupune ca o condiţie necesară ca imensa majoritate a societăţii să fie lipsită de proprietate. [...]
S-a obiectat că prin desfiinţarea proprietăţii private va înceta orice activitate şi că o lene generală va cuprinde lumea. Dacă ar fi aşa, societatea burgheză ar fi trebuit demult să piară din cauza trîndăviei, căci în această societate cei care lucrează nu agonisesc, iar cei care agonisesc nu lucrează."

Sunday, March 2, 2008

Bruno Frey si Alois Stutzer despre venituri si fericire

Bruno Frey este profesor de economie la Universitatea din Zurich, doctor al Universitatilor din Gallen si Goteborg. La randul sau, Alois Stutzer este
Assistant Professor of Public Finance/Public Economics la Universitatea din Basel.In articolul lor "What Can Economists Learn From Happiness research?", cei doi explica la randul lor de ce banii nu pot spori semnificativ fericirea individuala:

Cei doi explica de ce banii nu sporesc fericirea
"Additional material goods and services initially provide extra pleasure, but it is usually only transitory. Higher happiness with material things wears off. Satisfaction depends on change and disappears with continued consumption. [...]

Four important consequences follow:
(1) The upward adjustment of expectations induces human beings to accomplish more and more. They are never satisfied. Once they have achieved something, they want to achieve even more. The theory of “rising expectations” does not only hold for material goods and services but also for many immaterial achievements. A promotion, for example, makes for
temporary happiness, but at the same time raises the expectation and aspiration for further promotions.

(2) Wants are insatiable. The more one gets, the more one wants. The marginal utility of income is thus not defined anymore in this framework as the utility function changes with the income level.

(3) The greater opportunities provided by higher income do not always raise happiness. Opportunities may well generate higher aspirations, therewith lowering subjective well-being. As a result, people who are trapped in a situation are not necessarily more unhappy than those with many opportunities.

(4) Most people think that they felt less happy in the past, but expect to be more happy in the future (Easterlin 2000a). This asymmetry can be explained by changing aspirations, as will be illustrated below."

E clar, deci: indiferent de cat de multa avere am acumula si oricat de sus ne-am afla pe treapta sociala, dupa un moment initial de satisfactie, in loc sa ne multumim si sa ne bucuram de ce avem, nu facem decat sa aspiram la si mai mult. De aceea fericirea in aceste conditii e asemanatoare iluziei numite "fata morgana".

Avere sporita mult, satisfactie sporita putin
Data for Europe from the Euro-Barometer Survey Series (1975-1991) reveal a similar picture. There is a correlation between happiness and income but it is small in magnitude. For example, 88 percent of those persons located in the upper quartile of the income bracket rate themselves to be “fairly satisfied” or “very satisfied”, while 66 percent of those in the lowest
income quartile do likewise (see the data presented in Di Tella et al. 1999).
More refined regressions, taking into account a large number of factors independent of income influencing happiness – such as age, gender, education, or health – also find a relatively small positive effect of income on happiness. Other economic (in particular unemployment) and non-economic (in particular health) factors exert a much greater
influence.[...]

For people with low levels of income, a rise in income strongly raises well-being. But once an annual income of about US $ 15,000 has been reached, a rise in income has a much smaller effect on happiness. Higher income is still experienced as raising well-being, but at a smaller rate."

De ce tarile mai bogate sunt mai fericite?
Cei doi autori prestigiosi recunosc faptul ca tarile dezvoltate sunt mai fericite, per total, decat cele mai sarace. Insa cum se explica acest fapt?

"In particular, countries with higher per capita incomes tend to have more
stable democracies than poor countries have. So it may well be that the seemingly observed positive association between income and happiness is in reality due to the more developed democratic conditions.
In addition to democracy, there are many other conditions going with income which may produce the observed positive correlation between income and happiness. Just to name two more: the higher the income, the better the average health and the more equal the distribution of income. Thus, both health and distributional equality may seemingly make happiness rise with income. [...] It has been established that essentially all social indicators are more positive in nations of higher income:
in richer countries there is more and better quality food, cleaner drinking water, better and more wide-spread education, better health services, greater longevity, more parity between the sexes, and more respect for human rights (Easterly 1999)."

Asadar, democratia autentica, veniturile distribuite egal, mancarea si apa de calitate, raspandirea educatiei, un sistem sanitar eficient si respectarea drepturilor omului sunt trasaturile ce fac din tarile dezvoltate locuri prielnice fericirii. Un alt factor explicativ este, in opinia mea, ca in aceste tariom numarul celor aflati sub pragul saraciei este mai mic decat in tarile sarace.
E usor insa de observat ca practic toate aceste conditii nu sunt neaparat asociate unor cheltuieli extraordinare. Cu siguranta, a avea un sistem democratic corect, egalitarism, mancare si apa de calitate buna sau un sistem sanitar si educational eficiente sau respect pentru drepturile omului nu necesita neaparat o dezvoltare economica fulminanta. Smulgerea din radacini a mentalitatii materialisto-egoiste si un interes crescut pentru bunul comun pot foarte bine sa duca la aceleasi rezultate.

Articolul din care am citat poate fi gasit integral la adresa:
http://ideas.repec.org/p/zur/iewwpx/080.html

Saturday, March 1, 2008

Mancare putina, viata lunga

Laurentiu Staicu, lector la Universitatea din Bucuresti, a relatat la sfarsitul anului trecut despre rezultatele unui studiu conform caruia mancarea serios imputinata, insa echilibrata, poate duce la o longevitate de invidiat.
Studiul in cauza este intitulat "Caloric Restriction, the Traditional Okinawan Diet, and Healthy Aging", a aparut in revista academica Healthy Aging and Longevity: Third International Conference Volume 1114, October 2007, N.Y. Acad. Sci. 1114: 434–455 (2007), si a fost coordonat de Bradley J. Willcox, de la Pacific Health Research Institute, Honolulu, Hawaii 96813, USA.

Laurentiu Staicu scrie: "Potrivit unui studiu recent, se pare ca infometarea poate contribui la prelungirea vietii, o concluzie care pare sa ofere o explicatie pentru un fenomen care i-a intrigat pe oamenii de stiinta timp de zeci de ani. Cercetatorii stiau de multa vreme ca reducerea rezervelor de hrana la animale pana aproape de limita supravietuirii le face sa traiasca mai mult si sa fie mai sanatoase la batranete. Insa explicatia acestui fenomen a ramas pana acum necunoscuta.

Studiile recente au aratat ca in cazul oamenilor, o dieta redusa contribuie la o batranete mai sanatoasa, cu conditia ca echilibrul nutritional sa fie mentinut. Insa pana acum nu se stia cu certitudine daca infometarea ne poate prelungi realmente viata. [...]
Noul studiu realizat de Bradley Wilcox de la Pa­cif­ic Health Re­search In­sti­tute si colegii sai a incercat sa testeze aceasta ipoteza comparand diferite populatii umane, mai precis locuitorii din insula Okinawa si locuitorii de pe continentul nord-american.

Cercetatorii au declarat ca acesta “este primul studiul care a aratat ca extinderea mediei de varsta si a duratei maxime de viata in cadrul unei populatii umane sunt potential determinate de o dieta restransa.” Aceasta practica de infometare este cunoscuta in mediile stiintifice sub numele de “restrictie calorica”. [...]

Testele realizate pana acum cu animale de laborator au aratat ca o restrictie calorica extrema poate duce la o prelungire a vietii cu pana la 40 la suta, atata vreme cat hrana consumata ramane echilibrata din punct de vedere nutritional. [...] Studiind populatia din insula Okinawa, Wilcox si colegii sai au descoperit ca de la mijlocul secolului trecut si pana spre anii ’70, dieta locuitorilor din Okinawa a fost cu aproximativ 11 la suta mai saraca decat ceea ce se recomanda de obicei pentru mentinerea greutatii corporale. In anul 1995, media de varsta la locuitorii insulei japoneze era cu cinci ani mai mare decat media de varsta a americanilor.[...]

Insa studiul realizat de dr. Wilcox, publicat de curand in revista Annals of the New York Academy of Sciences, lasa si unele intrebari fara raspuns. De pilda, cercetatorii nu au putut elimina posibilitatea ca durata de viata mai lunga a locuitorilor din Okinawa sa se datoreze tipurilor de nutrienti care alcatuiesc dieta zilnica a acestora si nu cantitatii de hrana consumate.
Pe de alta parte, concluziile obtinute de Wilcox se coroboreaza cu rezultatele testelor realizate cu animale de laborator, ceea ce arata ca exista totusi o conexiune puternica intre cantitatea de hrana consumata si durata de viata."

http://ro.mykinda.com/science/24/12/2007/mananci-mai-putin-traiesti-mai-mult/

De altfel, chiar si daca nu s-ar putea aproxima deloc daca longevitatea de care vorbeste Dr. Willcox se datora compozitiei dietei Okinawa sau cantitatii ei diminuate, rational este sa urmam atat compozitia, cat si cantitatea redusa pentru a fi siguri ca obtinem rezultatul scontat. In concluzie, avem motive bune sa preferam un regim alimentar echilibrat si auster. Austeritatea sau nu numai ca ne va spori sanatatea si viata, dar ne va necesita si mai putini bani dati pe mancare!

Mai multe despre dieta Okinawa puteti afla urmand linkul de mai jos, unde se scrie, printre altele:
"In traditional Okinawa, serving sizes are up to half the size seen in North America. Gargantuan portion sizes in America contribute to obesity, so when eating out, only eat half of what you are served. At home, by using smaller plates and bowls, you can trick your mind into decreasing portion sizes without even trying!"
http://www.thedietchannel.com/the-okinawan-diet