Hasta la victoria siempre

Friday, October 2, 2009

Starea statelor ex-socialiste in 2009

La sfarsitul anului trecut, revista britanica The Economist a publicat suplimentul sau anual, „The World in 2009”. Din subcapitolul „Twenty years of capitalism: was it worth it?” , dedicat fostelor tari socialiste, est-europene, aflam lucruri interesante, chiar daca dureroase.
Bunaoara:

„(...) the region-wide “Life in Transition” survey released by the European Bank for Reconstruction and Development in 2007 showed that only 30% of people in the region believe they live better today than in 1989. There is a strong nostalgia for the past (both in economic matters and, astonishingly, even in politics). Only 15% believe there is less corruption now than in 1989. Support for core values associated with the transition, such as markets and democracy, is underwhelming.”

Adica in tarile ex-socialiste, conform unui sondaj realizat in 2007 de Banca Europeana pentru reconstructie si Dezvoltare, numai 30% din populatia considera ca au o viata mai buna decat inainte de 1989. Nostalgia este puternica nu doar dupa aspectele economice de atunci, dar si dupa cele politice. Numai 15% cred ca exista mai putina coruptie dupa 17 ani de capitalism, iar sustinerea fata de economia de piata si valorile democratiei (democratiei burgheze, existente in capitalism) se clatina serios.

Costul financiar al tranzitiei de la socialismul anterior anului 1989 la capitalism a fost imens: „(...) it is possible to estimate the opportunity cost of the transition. It is high: between $0.5 trillion and $1 trillion (in 2000 PPP dollars). Assuming, generously, future regional growth of 4-5% a year, it would take another decade for the transition to have been economically “worth it”.”

Atat de mare incat va trebui sa mai treaca un deceniu ca aceasta investitie in economia de piata sa fie atenuata, adica sa inceapa sa fie economic rentabila. Asta, insa, numai daca in fostul spatiu socialist economiile vor creste intr-un ritm constant de 4-5% anual! Actuala criza capitalista se prea poate sa dea complet peste cap astfel de calcule, insa.

Insa costul uman al tranzitiei a fost cu adevarat zguduitor: „It is often said that the transition has been among the most peaceful revolutions in history. However, civil wars have claimed tens of thousands of lives. There has also been a large unseen death toll, especially among men. In most countries, death rates in 2009 will be higher than they were in 1989. Eastern Europe is the only region in the world that has experienced a population decline over the past two decades, of some 7m.
The history and degree of demographic stress varies from country to country, and it should not be forgotten that by its latter years the Soviet Union had already become a demographic disaster area. But much of the region has experienced a calamity in this respect, with many fewer births and many more deaths than would otherwise have been the case. Such changes are clear indicators of societies in extreme stress and have previously been observed only in wartime.
On any estimate, the number of “excess deaths” since 1989 runs into the millions: that is, the number of actual deaths since 1989 is far greater than the number of deaths that would have occurred had pre-transition trends in death rates continued. The vast majority of the excess deaths occurred in Russia and Ukraine.”

Sapte milioane de oameni au pierit din cauza trecerii de la socialism la capitalism, situatie tipica doar pe timp de razboi.

Ce-i drept insa, raportul The Economist insista si asupra cresterii economice din tarile est-europene, crestere semnalata indeosebi dupa 2000. O privire mai atenta arata insa ca acea trambitata crestere economica s-a sprijinit practic exclusiv pe credit si datorii. Economistul Ilie Serbanescu o spune clar, intr-un interviu pentru Cronica Romana, din 10 octombrie 2008:

„- Mandatul lui Tariceanu se apropie de final. A fost un madat de succes... sau nu?
- Dupa parerea mea nu a fost un mandat de succes, cu toate ca nivelul de trai a crescut. Asta este cert, nu o arata numai cifrele ci si viata... Din pacate, nivelul de trai a crescut pe credit si indeosebi pe credit din import, iar acest lucru reprezinta destabilizarea si dezarticularea economiei. Creditul, indiferent sub ce forma este el, trebuie dat inapoi. Si datul acesta inapoi inseamna ca va trebui sa scadem si nivelul de trai, acela care acum a crescut, caci atunci cand incepi sa dai banii inapoi, se plateste de undeva si se plateste din ceea ce ai. Asa, la nesfarsit, ca vom primi iar credite, asta e foarte putin probabil, mai ales in conditiile crizei actuale internationale, cu care Romania nu are legatura dar ale carei consecinte le va prelua fara indoiala. In conditii de criza, banul e cautat, deci banul devine mai rar si mai scump. Si o tara cum este Romania, care are un deficit extern in echivalent PIB de 14%... Ceva imens!...”

Repet, interviul era dat in 2008. Intre timp, Romania a contractat imprumuturi de la Fondul Monetar International, Comisia Europeana, Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Altfel spus, prognoza deja pesimista a lui Serbanescu s-a inrautatit vizibil.

Sapte milioane de morti, economii nationale facute zob, dependenta de camatarii internationali, pesimism si neincredere in randul populatiilor est-europene cu privire la eficacitatea pietei „libere”, aceasta este situatia in care ne aflam dupa aproape doua decenii de capitalism. Oare termenul de „tradatori de tara” sau „dusmani ai poporului” este prea puternic pentru partizanii lui „acum este mai bine”?

No comments: